Poezie
zborul
--
1 min lectură·
Mediu
Zborul
Privirea mi-o ridic spre cerul instelat
Stele-mi surad , ma simt ca-ntr-un palat
Un palat de flori , miresme-ametitoare
Stau si ma gandesc la clipe viitoare.
Luna imi zambeste cu gingase lumini
De caldele ei raze , ochii imi sunt plini
Simt o adiere , un parfum salbatic
Un sentiment puternic , poate animalic.
Ma-nvaluie caldura , ochii-mi lacrimeaza
Un greiere din iarba , cu-n cant ma minuneaza
In fata imi apare o zana fermecata
Am privirea oarba , dar cred ca-i minunata.
Ma ridica-n sus , spre luna ne-nfricata
Ma simt atat de liber , am calea colorata
Simt flori si iarba-n fata pasilor uimiti
Sufletul ce zboara in ochii mei orbiti.
Dau de-o lume calda , aici vreau sa raman
O voce blanda-mi spune , c-am sufletul pagan
Si ma trezesc de-odata sub cerul instelat
Gandu-mi zboara aiurea , spre ceea ce-am visat.
001.459
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marius
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
marius. “zborul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-0000589/poezie/6983/zborulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.