Explicație

Pentru că totul este o nălucire cu chip de emisferă în cercul infinit.

Pentru că totul avea același gust acru de stejar singuratic și încă vertical.

Se îndoia chiar și de simțămintele culese-n zbor pe timpul vieții , roase de dor sanguinic , roase de plin fier.

Desișul ideilor neclare smulgeau ca o patimă facilă rumegușul gândirii trecute prin alb și negru infantil.

Extaz.

Putea ințelege veninul din suflet , acum, la amorțeală , angoasa vieții muribunde?

Agonie.

Lenea îi observă singurătatea , prin verbe i se alipi , aruncând cu încetineli dureroase către fiecare colț de mișcare și spasm , mediocru incă.

Neputință.

Transfer de dorință.

De iarbă crudă.

I s-a cerut sa rupă focul cu brațele.

Nu!Va atinge trecerea la ce nu este , la ceea ce gol și clar!

Gata!

S-a terminat!

Las astfel loc apei , să-și satisfacă curățenia vitală ce i-a fost hărăzită încă de la-nceputurile-accidentale , acum , în acest final iluzoric și neașteptat de brusc , așteptând.