Marina Samoila

E surprinzatoare remarca ta ,Oriana. Initial erau doar trei pasaje(strofe): prima, a doua si a patra din textul actual. Lipsea si strofa a treia dar si finalul. La cateva ore dupa ce am scris poezia am incercat sa o inscriu. Dar a fost ca un cosmar incercarea: a durat mai mult decat scrisul Am incercat pe la ora 23 si am reusit pe la 2. Legatura se pierdea tocmai cand ajungeam la inscrierea textului. In timpii morti, recitind-o, mi s-au perindat prin fata ochilor si alte imagini, gaura cheii fiind de data asta "bifocala", caci un ochi era atintit spre ecranul calculatorului. Simteam ca nu reusisem sa spun esentialul, sa prind mesajul. Deci trei "cornite" ale stelutei de la tine se datoreaza "cocoloaselor" din legaturile X-net. Daca n-ar fi fost ele, ar fi lipsit si strofa despre care spui ca ti se pare in plus, dar si finalul. Ma infioreaza de cate ori imi dau seama ce rol poate sa joace intamplarea. Sau poate ca "intamplare" are un alt nume?
Am vrut sa-ti spun detaliile astea ca sa ai o confirmare a ceea ce ai simtit.
Eu nu am des astfel de confirmari, iar atunci cand se intampla ma bucura.
Iti multumesc, mult succes si tie!

Imi pare rau, dar mi se pare ca de dragul rimei, acest "oftinde" care revine si in final nu prea e inspirat, e fortat. Poate cauti altceva.

Eu cred ca poezia ta are deja o mizica a ei proprie. Poate de-asta iti vine sa ti-o spui in soapta, repetand-o ca pe un refren. Imi place mult.

Merita sa gasesti alt inceput pentru ultimele versuri.

Incearca sa ai rabdare. Si sa te bucuri in primul rand de numarul de vizionari. Vezi, deja te-au citit 11 perechi de ochi. 11 muritori au imbratisat o clipa gandul din tine.
Despre poezia ta: iti sugerez sa corectezi cacofonia din penultimul vers.
Incerc sa descifrez mesajul tau, trist evident, dar cred ca il poti clarifica fara sa-l modifici.
Reciteste-ti textul cu voce tare inainte de a-l pune pe site. Asta te poate ajuta sa gasesti tu insati punctele slabe.
Succes si rabdare.

Foarte reusita prima strofa.
A doua cam contradictorie ("rochii carnoase de coaja" pare o inadvertenta de termeni si o sonorizare neplacuta, iar dupa atatea metafore "stranse in talie ca intr-un corset" mi se pare mult prea greoi, explicit si nesugestiv).
Poate mai lucrezi la ea, daca nu-i cu suparare.

Cred ca ai gasit "umplerea" potrivita.
Ma bucur daca ti-am fost de folos.

Dupa Cantecul de leagan am zis sa mai te citesc. Si tare bine am facut! Ma bucur, ma bucur sa descopar oameni ca tine. E atata sinceritate bine temperata si dezarmanta. Eu nu cred ca-i deloc obraznica, mai curand pare un mod inspirat de a-ti cere iertare. Dar se simte ca esti deja iertat. Acum, ca ai spus-o si chiar ai scris-o tu, ma gandesc la faptul ca, indiferent daca o recunoastem sau nu, poezia asta este foarte adevarata si pentru femei. Doar ca noi suntem mai putin dispuse sa o recunoastem asa, in cuvinte. Noi, altruistele, sclavele, cele care fara sa vrem intrupam atat de multe femei si atat de multe vise...

O clipa m-am gandit ca desi te numesti Pan trebuie sa fii o "Pan-a" si m-am dus sa-ti verific numele. Si totusi nu. Ma emotionezi cu adevarat. Cum de simti tu, care nu poti fi decat tatal, si cum de poti picura in cuvinte, atat de limpede, atat de suav, cantecul de leagan?
E o poezie deosebita, delicata, care ma infioreaza.
Exista insa o parte a ei, care pierde din muzicalitate prin folosirea repetata pe parcursul a 4-5 versuri a verbului a umple (in diverse forme). Cred ca ai putea sa revii asupra acestui pasaj.
Felicitari din toata inima.

Buna, Enjoy si scuze ca am intarziat sa-ti raspund la salut.
Pe curand!

"Si aceasta era spre zori, sub sarea sura a zorilor, putin înainte de ora a sasea, ca-ntr-un liman de scapare, loc de-ndurari si har unde liber sa lasi roiul de mari ode ale tacerii." (Saint-John Perse - Zapezi)

Cred ca o pereche de aripi era a muzei tale iar alta a ingerului tau pazitor! E o zbatere intre mai multe lumi dulci-amare! Si e tare frumos.

... si exista timp fara ore, adica pierzi simtul orelor cand faci (a se intelege citesti) ce-ti place. Si mie mi-a placut si prima si a doua povestire.
Ziceam si eu ca, asa conventionali cum suntem, ne-ar prii un ciclu de 24 de poeme, cate unul pentru fiecare ora, pentru trezie, pentru insomnie, pentru limpezime, pentru mal, pentru zburatoare, pentru melci cu casa in spinare. Sa ne desfatam fiecare dupa dorinta, din povestirile tale, intr-un timp fara ore, pe acoperisul lumii, in casa ornicului tau.

Imi place. Are o viziune stranie, un amestec de inocenta teribilista, ironie si autoironie, o alternanta de ton grav cu glumet. Tocmai pentru ca imi place imi permit sa-ti fac mici sugestii si sper sa nu te superi:
-finalul primei strofe: "fara mila" si nu "fara de mila"
-finalul strofei a doua: ori "cu un scop oarecare" ori "fara vreun scop anume"
-finalul strofei a patra:"sa vada cum din zi se face noapte"

As renunta la "de bal", e prea lung si nu aduce mult in text.
In rest, imi place atmosfera, imaginile.

Minunat!
Cei prozaci ar putea spune ca e un elogiu pentru ambalaj sau pentru mesajul bine tintit.
Ceilalti ar (as) spune : si lacrimile mele..

andreuca, esti grozava si combativa.
De acord cu tine.De-asta si semnul intrebarii.

Tocmai. Superioritatea lor "celesta" nu le lasa sa rada de niste agresori cruzi. Poate doar ne compatimesc.....
P.S. Scuze acceptate pentru "Bunica si ghemele", poate sunt eu prea aproape de a fi bunica sau "nu este decat un accident..." ?

Scuze, mii de scuze.
! Vei primi un comentariu semnat Mylene. E de fapt al meu. Ea nu mai poate comenta, desi sunt sigura ca i-ar fi placut mult ideea acestui site. Ma conectasem cu parola ei pentru a vedea daca a mai citit cineva poeziile ei si am uitat. Am vrut sa citesc poezia ta, m-a provocat la un comentariu si am scris repede, fara sa-mi dau seama de gafa. Inca odata te rog sa ma scuzi. Comentariul e al meu si il mentin. Scuzele sunt pentru eroarea pe care tocmai ti-am explicat-o.

Timpul trece intotdeauna prea incet cand astepti...
Ma amuza agresivitatea tonului din comentariul tau! Pe cine esti suparata?