Marina Nicolaev

Un poem de carne ce stie sa cante \"peste chipurile/Bărbaților adormiți, singuratici\" despre ceea ce viata insasi se stie e doar \"umbra si vis\". Ma duce nu stiu de ce cu gandul la paralela interesanta a liniilor de tren ce se ating virtual la orizont. Un picnic la marginea drumului (ca un picnic neprevazut al extraterestrilor - vezi Arkadi si Boris Strugatki) unde intotdeauna, ai nevoie de o calauza, un stalker, pentru a ajunge intr-o zi si a ti se implini toate dorintele. Dar, din ceea ce cladim cu atata staruinta, afectiune, sinceritate si de ce nu? naivitate, stim deja, se alege doar vantul ce isi \"Plimbă tăcut praful și pulberea\"...

Poezia este, putem spune, deja construita prozodic de o maniera tip Mircea Florin Sandru. Liniile de forta generate au o energie speciala, cantabila, retorica si ma duce cu gandul la un show-man literar de excelenta.
Frumos!

...Bineinteles, despre volumul promis cu dedicatie candva, in alt veac, doar pe mail-ul pe care il aveti.

Un titlu incitant, o coperta reusita, o recomandare de exceptie, o femeie frumoasa! Bravo, Marie Vrânceanu!

Barbatii care canta dincolo de marginea lumii se imbraca in visele cuiva anume...un vis redundant ca o cadere vie de caisi in floare. Primavara vine in somn, ramane acolo cu zecile de ani si nici nu stii, Silvia, nici nu stii cand te priveste in ochi si te ia de mana...

Remarcabile!
Felicit autorii: Efim Tarlapan, Ion Diviza, Gheorghiță Bâlici, Ion Cuzuioc si Dan Norea care au eleganta si talentul sa zambeasca acolo unde lacrimile nu s-au uscat inca...

Un crochiu al inimii exprimat de-o maniera aparte, cu incizii de lumina.
Finalul reuseste sa imbrace poemul in haine de duminica: \"când o să plec îți voi lăsa locul/pe acoperiș/să asculți viața cum doarme\"...Da, sunt locuri in care umbrele noastre nu mai cresc, tocmai pentru ca \"suntem păsări diferite\", \"pasari triste\" ce nu canta decat o singura data \"inconjurand timpul\".

Si Bogdan -Alexandru Ungureanu, un proaspat si talentat absolvent!
De mentionat ca a absolvit anterior Liceul de arte plastice Nicolae Tonitza din Bucuresti.

Artistii arhitecti romani care au expus sunt: Mona Georgiana Edulescu, Militza Sion, Maria Stefanita, Vlad Podarelu, Maria Uzoni, Ileana Daniela Mihailescu si Sorin Groseanu Piscuri. Da, conditiile au fost si sunt foarte foarte bune. Romanii au facut o impresie absolut deosebita.

Domnul Mircea Oprita imi solicita la randu-i informatii despre graficianul George Aaron si Radu Pintea (fost membru al cenaclului \"Solaris\", care a publicat prin anii \'80 \"Aerostatul inocentilor\"), in vederea completarii viitoarei sale Enciclopedii sf.
Am rugamintea sa imi scrieti daca aveti detalii despre cei doi. Multumesc.

Am aflat, dupa ce am postat acest text, ca George Aaron (dreapta, in fotografie), - graficianul iesean prezent in 1980 la Consfatuirea de la Timisoara, a murit...Cand, cum, de ce, nu stiu...Cunoaste cineva detalii despre moartea lui?

Ma intreb dupa atatia ani, ce traiectorie ar fi avut destinul lui, daca nu ar fi disparut atunci in 1991? Si am convingerea absoluta ca ar fi reusit sa se lanseze international in spatiul science-fiction la cele mai inalte cote.
Si poate, ar fi avut mai mult timp si pentru el, pentru propriile creatii.
Revad din cand in cand cu ochii mintii, acea stare pozitiva in care te inducea cu rabdare si seriozitate, cautand in fiecare om partea cea mai buna din el, acea preocupare fantastica pentru detalii, si capacitatea extraordinara de a le stapani in imensul joc puzzle al vietii.
Si stiu, da, repet, sunt absolut convinsa, ca nu m-ar fi deziluzionat niciodata.

In fapt, dupa 1990, sediul cenaclului HG Wells a fost revendicat.
Nu stiu daca oficial, au gasit alt spatiu. Sa fi ramas doar Pelicanul?...

Un gest admirabil din partea timișorenilor: iată adevărații prieteni care nu l-au uitat pe Constantin Cozmiuc.
Felicitări!

Nicu Gecse era/este bun pentru statuetele din sticla realizate, in stilul lui Alexandru Ghildus (si el stie ca stiu ce spun...). De-altfel, pe atunci era inginer la Optica Romana. A cochetat foarte putin cu grafica (in tus). Si era pasionat de japoneza.
Sergiu Nicola insa, avea clasa. Peisajele lui stranii ulei/panza erau superbe.

Exista si o Cinemateca la Bucuresti (cu abonament, unde nu am reusit, ca studenta, sa intru niciodata) care avea filmele ei, dar ceea ce rula in circuitul caselor studentesti era altceva. Am vazut filme de exceptie.
\"Cainele andaluz\" a lui Luis Bunuel!
Cred ca si timisorenii de la HG Wells pot confirma acest lucru. Nu stiu provenienta acestor filme.

Mai tarziu, cand au aparut aparatele video, a inceput o adevarata industrie. Nu mai povestesc cum ne strangeam la cate unul dintre noi acasa sa vedem filme sf. Casetele se puteau imprumuta doar o seara.
CTP isi cumparase video, dand meditatii la mate, asa cel putin afirma...Ne adunam si la el sa vedem aceste filme.

Internetul, repet, suporta orice...
Eu nu am auzit expresia asta. Si nici nu vreau sa o incadrez in ceea ce nu e.
In fine, autoarea are posibilitatea sa (auto)evalueze exprimarea.

De acord, Silvia, dar nu e in Dex nici macar ca regionalism. Si cu atat mai putin in dictionarul de neologisme. Ca licenta poetica nu are valoare, din pacate.
Putem inventa cuvinte, nu este interzis, dar care sa \"respire\" o metafora de forta. Internetul suporta orice, nu ma pot raporta la internet.
Poezia autoarei este aici:
\"din mine marea se-aude
vâjâind
atât de ușor
așa rece\"
Aceste versuri pot fi autonome.

Nu fac absolut nicio confuzie cand afirm despre filmele sf difuzate in acea perioada. Casele studentesti proiectau filme cu circuit inchis, nu stiu de unde aduse, nu erau difuzate in oras aproape niciodata (sau apareau dupa foarte multi ani).
\"Calauza\" lui Andrei Tarkovski a rulat mult timp in oras pentru ca a avut un altfel de regim: erau difuzate filmele sovietice fara rezerve (asa, totusi, am vazut integrala filmelor lui Nikita Mihalkov, cat si alte capodopere).
Cred ca si \"Solaris\" a fost mai tarziu difuzat, cat si \"Andrei Rubliov\" (un film suprarealist din punctul meu de vedere, dar care contura perfect spiritul rusesc). Dupa plecarea in Occident a regizorului, nu au mai fost difuzate...

La cenaclul \"Solaris\" era intotdeauna prezent un \"metodist\" (angajat al Casei studentesti), care asista mai mult la sedinte, nu intervenea in discutii neaparat. Dar cand era vorba de deplasari in tara, prin el aveam gratuitatile evenimentului. (Mircea Dumitrescu: am auzit ca a murit intre timp).

La \"ProspectArt\" sunt de fapt, majoritatea fostilor membri de la \"Solaris\", la care s-au adaugat si fostii cenaclisti de la \"Modul 13SF\" (organizat pe langa Uzinele 23 august, de unde au venit Stefan Ghidoveanu, Nicu Gecse s.a.).
Cred ca mai era in Bucuresti un cenaclu sf de elevi \"Sapiens\".
Dintre membrii cenaclului \"Solaris\" mai erau: Cristi Dumitrache, Marian Gogoase, Nina Daianu, Gabriel Manolescu, Radu Pintea.

Cel mai bun artist sf era in realitate, Sergiu Nicola din Timisoara, stabilit in Germania. Din pacate, nu stiu daca mai picteaza...
Dintre graficienii de atunci, era deosebit (cu tehnica de monotip speciala in acrilic) inginerul Ioniceli din Galati. Stiu ca eu m-am dus cu lucrarile lui la \"Stiinta si tehnica\" si a fost publicat in Almanahul \"Anticipatia\". A luat premii, a publicat calendare chiar! Dupa 1990, am auzit ca s-a calugarit...Nu cunosc amanunte. Aurel Manole, colegul si unul dintre prietenii lui, a incercat sa ii copieze tehnica. Nu a ajuns niciodata insa, la nivelul lui Ioniceli.

\"culcușit\" nu exista in DEX...
nu stiu potretul lui cinghiz ahmarov. ai un link?

In contextul celor spuse, fraza \"În ciuda șicanelor și a interferențelor organizatorice, Convenția de la Lugoj a reușit performanța de a prezenta, în premieră absolută, filme științifico-fantastice care făceau furori în epocă, unele dintre ele fiind retrase de la difuzare imediat după lansarea în cinematografe.\" nu este valabila.

Atat la Bucuresti cat si Timisoara sau Iasi se dadeau filme cu circuit inchis la casele studentesti respectiv ale tineretului. Filmul „Odiseea spațială 2001” al lui Stanley Kubrick l-am vazut in acea perioada de cel putin 6-7 ori. Nu mai spun de \"Solaris\"-ul lui Andrei Tarkovski.
In schimb filmul \"Calauza\" a lui Andrei Tarkovski (simbolic, profund, cu trimiteri mult dincolo de \"Picnic la marginea drumului\" al fratilor Arcadi si Boris Strugatski) a rulat in cinematografele bucurestene luni de zile...printre alte productii rusesti.

Este important de precizat ca nu contest parcursul literar al lui CTP
(Are cateva povestiri interesante printre care si \"Cassargoz\" care a fost publicata intr-un nr din almanahul \"Anticipatia\").
Nici de faptul ca e expert in PR...
Si nici cariera lui de jurnalist nu o contest.
Este ceea ce si-a dorit sa fie.

Doar ca la timpul respectiv, in 1984, cand CTP a venit in sf, mult mai talentati erau regretatul Alexandru Ungureanu (care a si publicat in 1984 \"Marele Prag\" la editura Albatros, redactor de carte Constantina Paligora) si mai ales, Mihai Gramescu (\"Aporisticon\", 1981, Editura Albatros redactor de carte Constantina Paligora).

Cenaclul \"Prospectart\" a fost infiintat de el mai tarziu, poate si din orgoliul sau exagerat de a fi sef (fiind deja absolvent de Politehnica nu putea fi ales sef la Solaris, exista acel regulament), dar majoritatea care eram la \"Solaris\" mergeam in grup la \"Prospectart\". (In urma unui mail dur ref la \"Prospectart\", observ ca au inclus pe site-ul lor actual ca membri fondatori, si pe mine si pe Constantina Paligora).


PS Pastrez in general, majoritatea pliantelor, siglelor etc. de la Conventii. Mai mult ca sigur am acasa si programul de la Lugoj si multe altele (mai putin faianta care s-a spart accidental), dar momentan particip la un salon international.

...Eu il tineam minte pe Nicolae Toma de la Consfatuirea de la Lugoj si mai putin pe Cristian Ghinea...

Am corectat anul aparitiei primului volum al lui Cristian Tudor Popescu: 1987, Planetarium, editura Albatros, 1987.