Poezie

Mai vine? Nu mai vine.

1 min lectură·2 martie 2006

Mediu

Îl așteaptă și astă seară,

Lângă lotușii luminii,

Îl așteaptă și nu vine.

Clipele dor în nepăsare,

Ea își plânge, el nu apare...

Și-i țintuise deunăzi iubirea sa pe pânze goale!

Și vremurile când steluțe le ocroteau sărutul,

Și trupurile lor simțeau sfântă fărădelege dulce,

Și gândurile ființei albe cântau lumina!...

În lumea strâmtâ a lor nu viețuia rutina!

Când S-a schimbat?

Căci \"s-a schimbat\" ceva...

Ar vrea măcar SÃ ȘTIE

Prin ce vorbă, ori ce păcat

Sufletul lui fierbinte pe loc și timp a stat.

De ce i-l ia Cuvântul?

Nu știe că-l iubește?!

N-are destule cete în cer

De Copii cu priviri mărețe?

Îl așteaptă și nu vine.

Durerea i se sparge în sute, mii de fărâme divine,

Dar tot nu vine...

Nici nu mai știe calea.

Și cel din urmă răsărind de Soare

O face iar să plângă pe pământ...

001.206

Marin Madalina. “Mai vine? Nu mai vine..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-madalina/poezie/168612/mai-vine-nu-mai-vine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.