Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poetul fără hotare

Eminescu

1 min lectură·
Mediu
Poetul fără hotare
Stă pe-o frunză dantelată lacul codrilor albaștri
în pădurea luminată de povești nemuritoare,
oglindește cerul care a aprins în noapte aștrii
printre care strălucește poetul fără hotare.
Vremea trece, vremea vine, Eminescu tot rămâne
dulcea limbă românească in straie de sărbătoare,
floarea-albastră iar suspină la izvoarele stăpâne
peste versurile sale, să-l trezească din visare.
Buciumul a jale sună într-o doină haiducească,
Împăratul se înalță peste masa proletară,
Eminescu de-ar veni vremea să o pedepsească,
poezia ar domni și-ar stârpi jaful din țară.
Stă pe-o frunză și poetul într-o lacrimă de ploaie,
lângă codrul pedepsit să-și taie singur copacii,
ne privește așteptând să-și vadă neamul trezit:
somnoroase păsărele adormite de toți vracii.
Marilena Rodica Chirețu
www.pitestiromania.ro
004
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
118
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Marilena Rodica Chiretu. “Poetul fără hotare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marilena-rodica-chiretu/poezie/14021680/poetul-fara-hotare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.