Confuz

Sunt prins în labirintul minții mele Sucit de forme de contrast, de linii... Îmbrobodit de-a altora opinii, De ne-preponderenta recreere. Redus la sclava mea întortochiere Mă sfarm punctat cum mă fandează spinii; Crustat ca placa care-o au rechinii Ce-agâmbă pânditura din tăcere. Mă simt bătut de grindina gândirii Încolăcit de panza-i `necleiată. Un colier reveric mă îmbată După un curs cu spina rătăcirii. Mă-nfoarfec între sfera nesimțirii Și globul irealului de-odată, Mă doare îmbrancirea-nnaripată, Pupilele tăcute ale privirii. Mă simt captiv în lanțul propriei ape În care nasc cocoașe curcubeici. Asupra ploii de-amintiri reverici Scânteie umbre cu aripi de noapte. -De vei veni ai vrea să-mi stai aproape, Iubita mea cu ochi adânci și sferici? Am bate câmpii anilor himerici Ne-am contopi-n a cerurilor ape! Plouă mâhnit cu ploi in Univers Și picurile ei aceleași pururi - Tu curgi din Paradisul tău în râuri În umbra-aceluiași nemernic mers.