Amor

Mi s-au rupt aripile de mărgăritar sub lumina rece a parfumului tău. Durerea ta mă roade printre coaste și îmi dă o senzație caldă de marasm! Mă simt ca o flacără în bezna cerului aprinsă de lumina balului Lunii. Stelele sunt ochii tăi, Cerul e tot ce inima ta cuprinde, Zarea nemărginită e drumul infinit la care timpul meu nu ajunge... Un râu de cristal ti-e iubirea Ramificat de flori, Curgător precum cascadele din ceruri Unde îngerii au aripi de perle Iar lumina Arcului de Fereastră se topește sub gheața aromei tale răspândind mireasma albastră. Povestea noastră e un basm cu iele, basmul e un scrin aurit de mistere, râurile - gânduri lovite de pietre Deasupra carora florile nasc. Colierul cerului tu îl porți la gât mărgea cu mărgea, stea cu stea... Focul din sufletul meu Arde precum Luceafărul în Apus! Cad stelele, Curg mărgelele, florile se ofilesc Lângă cristalul râului limpede, parfumul crește ca o pradă de vultur, basmul ielelor se preface în poezie; Lumina fierbinte se topește sub poezia chipului tău din cuptorul cerului miscător... Totul tremură în pasiune.