Poezie
eu și un suflet
1 min lectură·
Mediu
ne ascultau pe rând
unul în oglindă
altul într-un colț speriat
vorbeam despre cum ne așteaptă
când luminile se sting în ochii mari
unul s-a trezit cu întrebări
îmi era rușine să-i răspund m-ar fi crezut ai mei
nebună
ochiosul mă paște pe orice câmp
cu vorbe neînțelese
vorbește mult și mă dezbate din altă
viață
când e obosit se urcă în spate să-l duc
așa cum îmi duceam copiii la grădiniță
niciodată nu m-am oprit să-i pun jos
până nu ajungeam
la noi drumurile merg prin glod
suntem de timp bun împreună
numai la procuratură mă lepăd de el
în prag
nu poate dar cred că îi este frică
să nu scape trenul
uneori nu mai am ochi pentru lume
mă întorc acasă
trec drumul de lângă spital și morgă
dispare - apare cât ai respira
și acolo așteaptă pe cineva
dacă sunt în rețea stă și plânge
aseară s-a ghemuit în brațe și mi-a venit să-l dau uța
cum ne dădea tata cândva pe picioare
uța-uța-uța-ța
poate adoarme într-un sfârșit
001.820
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- maricica frumosu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
maricica frumosu. “eu și un suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maricica-frumosu/poezie/13979420/eu-si-un-sufletComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.