mariana col

ideile si setimentele din poezia ta mi-au intrat pe sub piele si m-au trezit cu prospetimea si simplitatea lor. ciudat, mi-au amintit de o experienta personala, dureroasa, despre care e greu sa vorbesti cu cei din jur. mi-am imaginat ca sunt parte din povestea mea, am deteriorat anumite amintiri. povestea mea s-a terminat abrupt, ca un avort absurd. ai publicat vreo carte? nu mai scrii? vad ca ultimul poem e din septembrie 05.
bafta!