Noaptea mă surprinde
penduland
între adevăruri.
Visele mi se plâng
de greutatea rațiunii,
iar visurile, îmi apar gârbovite
de povara neîmplinirii...
Ceasul din perete
îmi indică o oră
Lumin palida de pamant parasit…
Se-aud triluri sfasietoare
si copacul cu spini plange
cu sange cald,
de pasare.
In secunda dinaintea tacerii,
notele unui cantec
se-neaca mute
in lacrima
MC