Poezii

De cât timp oare aș avea nevoie să înteleg: mă refer la întelesul deplin al cunoașterii la misteriosul a fi, a exista, a fi fericit... oricât mi-aș pune întrebarea, răspunsul nu îl găsesc.

De cât timp oare aș avea nevoie să înteleg: mă refer la întelesul deplin al cunoașterii la misteriosul a fi, a exista, a fi fericit... oricât mi-aș pune întrebarea, răspunsul nu îl găsesc.

pentru că nu știam de unde să încep, unde voi ajunge într-un labirint în care nu-mi regăseam sinele, am început cu un stigăt, un adevărat strigăt în pustie care avea ecoul în inimă, și, de

colindând nemărginirea albastră contopindu-te cu zarea, nemărginirea, simți nevoia de un refigiu, de un loc în care să te regăsești. te simți bine numai dacă este cel ales, cel care te

Să dau viață visului Nu vreau să reîviu un vis, Căci știu că el este al unei alte lumi, Uneori fericită, feerică, fabuloasă. Dar s-a întâmplat să dau viață visului Și să trăiesc intens

În fața durerii trăiești drama necuvintelor, te pierzi fără să vrei în lumi ale amintirii, numai de tine știute. Te resemnezi, trăiești durerea, visezi la o lume mai bună acolo unde visul își

m-am săturat să privesc lumea de departe, așa de dincolo cu teama de a nu fi ce sunt, de teamă că nu voi fi ce vreau să fiu. Și teama mă face să nu fiu eu... poate ... dincolo de mine mă