zburatorul
Prea-nstelat sa te mai poti vedea, Calcaie brodate-n iarba verde, Uimita-ti privire in rauri se pierde, Abrupte teluri unse cu miere. Nisipoase imagini ce misuna-n vene, In haos fluid,
tablou stramb
Fagure de scrum manat, Cristal sangvinic lesinat ; Un glas ce parca n-a mancat Si teama ca s-a terminat. Lumini uscate in decor, Flori negre ,parca mor ; Clipa statuta si un dor, Nimicul tot
banalitatea oricui
Sudori aprinse in neant, Roca prelinsa fara carare ; Ochiul rece de diamant Porneste stramb, la defilare. Matase intepata sus, Un negru ce nu s-a dus ; Si corbii cu ciripit savant, Ochiul
fluturi-paradox
Te-nalti grabit, amagitor in zare; Ce suplu-i vantul, ce albit ! De spaime hade te-ai ferit, Iar macul,sange-abraziv, dispare… Ce suplu-i vantul, ce albit, De langa griuri ai fugit ! Acum
fluviu batran
Celula e apa ce tainic se scurge Pe aripi pornind din Sinele izvorului, Artera-i periplul spre brate ea fuge Iar ciclul acest-i harazit eternului. Nu-i doar un mecanism pana la epuizare Pe
regrete
Am buzele cusute-n dorul taranei, Ma prabusesc sa uit in agonie Vesmintele sacre ,leac sa-mi fie… Caci usa la care-am batut,n-a vrut a se deschide; Nu mai vreau s-ascult povesti… Inca-s copil
monument
Toarce a simfonie felina razvratită Etichetată-i lumea în propriul venin Adolescentul doare, amar de păpădie De Icar nu-i vreme în vremile ce vin. Creația sfântă înfiptă pe simeze În ceară
ruga...
Aripi de aburi ma-nalta si ma coboara, Constientul imi refuza realitatea pagana, Gandurile haine in cochilii de melci Mereu ma rascolesc si nu-mi raspund; Da-mi Tu raspunsul ce-l astept! Caci
fara de sine
Pleoape incinse, sorbite de regret, Minciuni cusute in ale tale buze ; Culeg petale cu chip frumos de muze, Periplul constiintei, ce nu am sa-l repet. Un deget frant in pasii dezghetati
monument
Toarce a simfonie felina razvratită Etichetată-i lumea în propriul venin Adolescentul doare, amar de păpădie De Icar nu-i vreme în vremile ce vin. Creația sfântă înfiptă pe simeze În ceară
labirint
Uscate vami zdrobesc vazduhul Nu toate curg cum se duc Se rupe vidul in teasta ta negheoaba De vrere ai uitat si-acum visezi limanul Nici nu vei ajunge unde curgi Inoata sa prinzi, sa te prinzi
ispita
Sudori aspre, sapate in pacat, Sarutul fruntii si-un strigat rece… Ionice placeri, si magicul s-a spart, Pustiu dogoritor ce nu mai vrea sa plece. In umbre colorate, pasii incet soptesc ; Un
artistul
Nu stie unde-i drumul Alte alei apuca; In schite-si scrie numele, Sperante hasureza. Furtuni il cuprind, Gata sa-l sugrume; Ca un copil Asteapta lumina… Ruginitele-i rugaciuni, Porti
