Violator în libertate

Iuliana este o fată frumușică la prima vedere. Înaltă, suplă, cu picioare zvelte scoase în evidență de blugii elastici, se mișcă vioi pe stradă și în orice împrejurare. La școală este una dintre cele mai active eleve, mai ales în jocurile din timpul pauzelor. În afară de colegii ei, sunt și băieți din alte clase care-i caută prezența și o atrag în tot felul de scene de moment care să le prilejuiască a-i admira ochii frumoși, a-i atinge în treacăt sânii provocatori ce înțeapă bluza subțire cu putere, ori a-și plimba o secundă palma pe fesele apetisante ce parcă încearcă să evadeze din strânsoarea pantalonilor. Alții, mai sensibili, se abțin cu greu să nu-și ducă mâna pe părul ei bogat, ușor buclat, ce-i cade valuri pe umerii rotunzi, ori să-i sărute ochii plini de scântei sub sprâncenele armonios arcuite ce se ridică acuzatoare când este prea enervată ori plictisită de gesturile stângace sau de privirile lor lacome. Sunt puțini cei ce se pot lăuda că au sărutat-o vreodată ori au îmbrățișat-o cu voia ei. Nu are un prieten intim. Este prietenă cu toată lumea în mod egal. Dorește să termine liceul și să meargă la facultate . Acolo este hotărâtă să aibă un anumit fel de viață personală. Atunci, va împlini 18 ani și altfel se va pune problema. Deocamdată se abține deși, uneori, simte nevoia să fie mângâiată, sărutată, plimbată prin parcuri pe timp de seară ori în afara capitalei, undeva la munte. Dorește să fie iubită cu trup și suflet. Și nu a dus lipsă de propuneri în acest sens dar nu i-a convenit nimic. Colegii ei de clasă ori de liceu par a fi lipsiți de maniere și de experiență sexuală. Ei nu știu să iubească după cum își dorește ea. Sunt amatori de aventuri, de regulă, care să nu-i oblige la o implicare sentimentală în adevăratul sens al cuvântului. Aleargă după \"senzațional\", cum numesc ei întâmplările ori orgiile sexuale aranjate cu fete care fac orice în afară de sex normal. Au listă cu puținele fete \"proaste\" care nu au cedat și termină liceul fără să fi facut sex oral vreodată. Le izolează, le tratează cu superioritate, le jignesc cu orice ocazie și nu le permit accesul la petrecerile unde sunt ei invitați... Iuliana este una din acele fete \"proaste\", chiar dacă accesul ei este neîngrădit. E prea frumoasă pentru a fi respinsă și știe să participe la orice distracție, până la un anumit moment în care se retrage foarte discret. Fumează puțin, doar pentru a nu strica atmosfera, cu destulă reținere, nu consumă băuturi alcoolice de niciun fel și este foarte atentă și la cantitatea de cafea pe care o bea. Nici nu vrea să audă de droguri, fie ele cele mai ușoare și a respins cu multă hotărâre cele cateva invitații la o \"gură de iarbă\". În plus, este foarte atentă la conținutul paharului din care bea apă minerală. Totuși, nimeni nu se ferește de ea. Este foarte discretă și nu vorbește niciodată despre ceea ce fac ori discută cei din jurul său. Este încă un motiv pentru care băieții o doresc aproape de ei, în afară de faptul că-i mai ajută cu șoaptele ori cu fițuicile la dezbateri și verificări. Într-un cuvânt, este o bună amică. Acasă este la fel de vioaie în toate situațiile. Participă la curățenie în ajun de sărbători și se îngrijește singură de camera ei în care păstrează tot ce-i aparține într-un șifonier cu două compartimente și în câteva sertare. Își ajută mama la bucătărie, uneori, în ritmul melodiilor pe care le ascultă aproape fără încetare la orice aparat din apropiere și nu se desparte de telefoanele mobile nici cand merge la baie. În rest, învață, citește mult pe computer în afara disciplinelor de învățământ și încearcă să facă filmulețe. Nu o atrag discuțiile goale de pe internet și nici filmele porno pe care i le propun cateva colege. Le aruncă la coșul de gunoi fără să le privească. Nu este prea pretențioasă pentru că a înțeles realitatea tristă: mai mult decât au, nu se poate. Cu un singur salariu de muncitor pe șantierele ce deservesc o parte din drumurile publice ale capitalei, familia ei nu are vreun alt venit. Poate că din această cauză nici nu prea pleacă de acasă la toate petrecerile unde este invitată și unde ar putea să se distreze aproape în fiecare seară. Iuliana nu este o fruntașă la învățătură, dar se regăsește pe lista primilor zece la aproape fiecare final de semestru în toți anii de liceu. Nu are preferințe. Învață uniform la toate materiile. Acum, în ultimul an, dă un plus de atenție disciplinelor de bacalaureat. De la școală, de regulă, pleacă acasă. Până la prima stație merge cu mai multe colege. Apoi, rămâne singură. După ce coboară din autobuz, mai are doar circa două sute de pași până în fața blocului în care locuiește. În seara aceea mergea încet, gânditoare, cu geaca desfăcută la nasturi și cu rucsacul ce purta vreo trei caiete și articole de cosmetică, agățat pe spate. În autobuz a fost aglomerație și simțea nevoia să se relaxeze. Mergea încet, respirând adânc și încercând să simtă mirosul primelor ramuri înverzite și înmugurite. A deschis telefonul mobil și a citit ora. Pe bulevard era destulă animație și întunericul își făcea apariția pe nesimțite. La aproape o sută de metri de casă, o mașină staționată, cu motorul în funcțiune, i-a atras atenția. I se părea că a mai văzut-o de vreo două sau trei ori și încerca să-și amintească în ce împrejurări. Era lângă marginea bordurii și avea portierele de pe dreapta întredeschise ușor. Nu era nimeni în mașină. Când se afla exact în dreptul ușii din spate și întorsese capul către înainte, a simțit două brațe puternice cuprinzând-o pe după umeri pe la spate și îmbrățișând-o. Speriată, a încercat să se elibereze dar, într-o fracțiune de secundă, o mână i s-a așezat pe gură și alta pe cap și, cu multă forță, au obligat-o să-și îndoaie trunchiul. A văzut pantoful negru, bărbătesc, de pe un picior ce deschidea larg portiera și imediat a fost împinsă puternic cu fața pe canapea. Piciorul ce-i rămăsese pe pragul ușii, cu genunchiul pe podeaua autoturismului, a fost cuprins brutal de gleznă și împins în interior. În acel moment o voce bărbătească, aproape de urechea ei, articula câteva cuvinte scăpate printre dinți: - O vorbă dacă ai scos, ești moartă ! Paralizată de frică, a simțit cum i se smulge telefonul din mână, a auzit portiera închizându-se cu putere și, aproape imediat, autoturismul a pornit în mare viteză... După mai bine de cinci minute, Iuliana și-a revenit cu greu, s-a ridicat și a încercat să se așeze pe canapea. Prin oglinda retrovizoare bărbatul de la volan o privea cu ochi mici și răi, fără să reducă viteza mașinii. Ea nu a reușit să vorbească și nici nu a putut să suporte acea privire. Cu coada ochiului a început să privească afară, încercând să înțeleagă în ce zonă se deplasează mașina. Era convinsă că nu se merge către Băneasa, deoarece șoseaua nu era luminată uniform și nici circulație intensă nu a observat. Drumul nu era prea bun, ceea ce a făcut-o să presupună că nici spre autostrada către Pitești nu se îndreptau. Nu a reușit să înțeleagă prea multe, pentru că șoferul a sesizat și a țipat la ea: - Uită-te aici, târfă ! Îl vezi ? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea ! Iuliana a privit cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe o parte în lungul canapelei, fără să dea jos rucsacul ce încă stătea fixat pe spatele ei. Realizase deja pericolul situației în care se afla și gândea cum să scape. A căutat cu privirea clanțele interioare ale portierei și sistemul de siguranță. Nu a reușit să înțeleagă mare lucru dar a întins piciorul către mânerul ce părea că ar deschide ușa. S-a ghemuit atentă, puțin câte puțin, pregătindu-se să sară imediat ce o va deschide. Nu-i păsa că mașina se deplasa cu mare viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța, s-a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat-o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era capabilă, cât a paralizat-o din nou vocea scrâșnită a omului de la volan: - Nu știam că ești proastă, târfă ! Sunt blocate toate ușile și geamurile. Numai eu le pot desface. De nu vrei sa te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo! Vocea bărbatului parcă o lovea în tot trupul și lama cuțitului fluturat cu îndemânare atât de aproape de piept au îngrozit-o pe Iuliana. Nu a putut scoate vreun sunet. Doar câteva icnete de aprobare ori de supunere... Două schimbări mai bruște de direcție au clătinat-o pe canapea. A îndrăznit să tragă atunci, din nou, cu coada ochiului. Nu știa cât s-a mers și nu bănuia în ce direcție. Cu rugăciuni în gând și cu lacrimi în ochi, a încercat să-și stăpânească tremurul corpului. Era pur și simplu înnebunită de teamă. Nu înțelegea încă ce dorește bărbatul ăsta de la ea. Nu avea bani, nu purta lucruri de valoare. În cap i se învârtejeau cu viteză multe întrebări la care nu găsea răspunsuri care să o liniștească. A recunoscut o stradă pe care locuia o colegă de clasă ori i s-a părut. Ba nu! Iată, acolo întoarce tramvaiul. E cap de linie. Deci, mașina părăsește Bucureștiul, se pare, mergând către Alexandria. Nu a văzut mai multe, căci o palmă puternică pe frunte a culcat-o pe canapea. De durere și frică nu a mai deschis ochii. A rămas încremenită, încercând să măsoare timpul. Nu avea ceas. Telefonul mobil era la acel bărbat. Mai avea unul mititel într-un buzunărel discret din rucsac și se ruga Domnului să nu fie găsit de cel ce o răpise de pe stradă. Încărcase bateria în seara precedentă. Spera să-l poată folosi cât mai degrabă. Acum nu îndrăznea. Era singura ei speranță. Autoturismul se întâlnea, după zgomotul motoarelor și umbrele aruncate, cu mașini mari, de marfă, cu TIR-uri. Era singurul aspect ce i s-a întipărit în memorie. În rest, era haos în capul ei și lovitura aceea a zdruncinat-o destul de rău. După circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s-a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i-a arătat cuțitul pe care-l mișca amenințător aproape de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, apoi a coborât trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemânare o poartă mare ce părea a fi din metal forjat, s-a întors la mașină, a intrat și a pornit motorul. Afară era întuneric dar nu a aprins farurile. A intrat cu mașina în curte numai cu lămpile de poziție aprinse. După ce le-a stins și pe ele, a coborât și a închis poarta, după care a venit la mașină. A prins fata de încheietura mâinii și a tras-o afară cu brutalitate. Cu cuțitul în mână, la vedere, a condus-o în casa ce părea pustie în întunericul ce domina curtea în care se găsea... A acționat comutatorul și lumina slabă a două becuri murdare a înfățișat o cameră în care nu se făcuse curat de mult timp. Era un fel de dormitor, cu pat, șifonier, o masă și două scaune vechi cu spătar, două tablouri de familie pe pereți și perdele prăfuite la fereastră. - Poți să țipi cât vrei, dar nu te aude nimeni. Și dacă mă enervezi, te bat până te omor. E clar ? - Domnule, eu nu... - Să taci ! Numai eu vorbesc aici. Când te întreb eu ceva, ai voie să vorbești. Dezbracă-te ! Lacrimile șiroiau și Iuliana scâncea, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care-l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într-un abis. A întins mâna să se sprijine de ceva, dar a întâlnit mâna bărbatului care a strâns-o cu putere și a început să râdă batjocoritor. - Hei, târfă, joci teatru cu mine ?! I-a smuls rucsacul și l-a aruncat într-un colț al camerei, după care i-a desfăcut fermoarul de la pantaloni. Și pentru că nu nimerea să-i desfacă cureaua lată și fata se opunea cât putea, a lovit-o cu dosul palmei peste obraji, o dată, de două ori...până ce fata a căzut. A prins-o pe după umeri și a târât-o până la patul de lângă perete. A mai lovit-o de câteva ori deși, fata era leșinată. I-a dat pantalonii jos și i-a rupt bikini, fără să contenească a râde în neștire. Nu a mai avut răbdare să-si tragă pantalonii jos. După ce a desfăcut nasturele mare de la betelie și fermoarul, s-a aruncat asupra ei. I-a depărtat și îndoit din genunchi picioarele inerte și a violat-o cu greutate, râzând și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit-o pe Iuliana. A încercat să-l împingă, să-l lovească peste față și să-l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea prinse cu forță de încheieturi. Bărbatul nu a încetat opintirile, pătruns de o bucurie vecină cu nebunia. După ce s-a simțit satisfăcut, a coborât, și-a tras pantalonii și i-a aruncat un prosop vorbindu-i batjocoritor: - De ce n-ai spus, târfă, că ești neîncepută ? Poate te iertam și te luam de nevastă. Ha, ha, ha! Șterge-te bine că mai avem de lucru, proasto! Nu am canalizare aici. O să-ți dau și apă mai târziu. Iuliana nu a răspuns. De durere și teamă să nu-l provoace s-o lovească din nou, a preferat să tacă. Și ochii înlăcrimați și plini de ură-i ascundea de privirea lui...