Poezie

Linistea firilor

2 min lectură·10 mai 2003

Mediu

Liniștea firilor Marian Ioan Ludus Mures mariani@zappmobile.ro-7 Octombrie 1999

Privind lumea prin fante de întuneric,

Am înțeles că-i unsă cu toate alifiile nopții.

Antena mea dezgheța cuvântul,din țurțurele unui înțeles-

Și-l făcea să picure în lumea mea foșnitoare.

Un spirit călător picta pereții ploii,cu curcubeie,

Amintindu-și vremurile când era frământat din noroi.

Cineva se roagă,sorbit de ceruri adânci,

Își asudă făptura cu miresme tămâiate;

Sărută cu privirea icoane,levitând printre albastre nuanțe.

Fremântând,răsar în juru-i vegetații de oglinzi.

De genele sale se prinde roua-n ciorchini.

Buzele-i sunt muiate în șoapte,

Și-n vine îi curg lacrimi din cele mai pure.

Unui alt oarecare,prin golul din inimă îi trec sele fardate;

Declanșând o muzică nouă ca un freamăt de petale-

Al rozelor din ziua de-nviere.

Deși doarme la subsuoara întâmplării

Și el poate respira elastic

Și el poate gusta licoarea pământului acesta.

Zidită din ape de izvoare-

Limba-i suspină vocale îndurerate din înguste alfabete.

Lui nu-i vine să creadă ,că în fiecare candelă aprinsă,

Se ascunde o biserică a lui Dumnezeu.

Acolo nu există seară în care întunericul să roadă ferestrele.Nici zei ciopliți-

Din rămășițele unui rug sau dintr-o bucată de spânzurătoare blestemată.

Omule mai am atât să-ți fac:

Să încalț nisipul plajei din tine cu șlapi

Și să văd cum din dicționarele-mi strâmte tu scapi...

În sălile de bal ale memoriei

Se va reașterne liniștea firilor.

002.312

Marian Ioan. “Linistea firilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marian-ioan/poezie/43313/linistea-firilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.