Focu-i bolnav-rece,plin de durere,
podeaua animată-n gheață,suferă.
Pământul stă,mi se-neacă-n ochi
si nu stă rău, el stă deoparte.
Dincolo de perdeaua mea textilă,
oameni din cărbune-n
Se ghemuiește lângă arborele alb,
cu mâna tremurândă
scoate acea peniță șerpuită
ascuțita-n sânge slinos
începe a mărturisii momente,
două versete să mai scrie,
șarpele din a lui
MR