Poezie
Romanța sufletului meu
1 min lectură·
Mediu
Pe o bancă veche de sub doi castani
Stau azi si privesc, după atîția ani.
În minte-mi revin doi ochi luminoși
O, cât de minunați, cât de frumoși.
Întind mâna să simt a ta mângâiere
Dar simt doar vântul cu a lui adiere.
De sus flori de castan cad mereu
În părul cu plete albe ce-l simt pe spate greu.
Aș vrea să-ntorc vremea cu al ei mers
Să fim ca atunci, aici, să văd în toate un sens.
Dar anii trec și îmi aduc aminte
Că viața, întotdeauna, merge înainte.
001.251
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Simion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Simion. “Romanța sufletului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-simion/poezie/227549/romanta-sufletului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.