Maria Postu

Felicitari!Ati surprins foarte bine problematica invatamantului actual!Sper sa fie citit de cat mai multi oameni, poate si dintre cei "vinovati" de aceste lucruri care ne distrug sub pretextul ca ne fac bine!(De ce nu-l publicati si pe didactic.ro?)

Multumesc, Diana, o sa ma gandesc, de ce nu, chiar un scenariu de film...Plecand de la un alt poem al meu, Femeia care nu s-a mai intors, de pe blogul meu, am scris o piesa de teatru, tot de la sugestia unui cititor avizat care a vazut in acel poem un subiect.

Domnule Stefan Doru Dancus, ma onoreaza aprecierea dvs!

\"E de înțeles faptul că, abia creați, Adam și Eva erau niște copii ușor de manipulat, deși pe acest considerent eu nu-i absolv de greșeală. Cum să respecte odraslele noastre, astăzi, sutele de legi? De acolo se trage tendința copiilor de-a fi cât mai repede “oameni mari”. Și Adam și Eva n-au avut răbdare pentru a se maturiza. În dorința lor de-a fi odată “mari” și neavând la cine se raporta – au vrut să fie dumnezei. În mod inexplicabil pentru bietele noastre resorturi cerebrale, Dumnezeu nu i-a executat imediat ci, după muștruluiala de rigoare, le-a îndeplinit visul și le-a dat în stăpânire pământul.\" Acesta e fragmentul ce cred ca include cheia textului.
Mitul pierderii credinței, iată o amenințare care planează de mult asupra condiției umane, resimțită de filozofi, poeți, istorici ai religiilor...Dvs tratați acest mit într-un mod original, expresiv, convingător.Nu știu dacă face parte dintr-un roman eseu și aceasta nu a fost cumva doar o introducere urmând ca ideile teoretice să fie ilustrate prin acțiune și personaje.Îmi imaginez situații și personaje capabile să justifice sugestia de noua Sodoma, sugestie pe care eu am sesizat-o în eseul dvs. Personal, cred ca, ori eseu ori fragment de roman, acesta este un text bine scris.