Jurnal
bora bora
din „Univers inclus”, Editura Semne 2004
1 min lectură·
Mediu
Eram cu iubitul meu pe insula Bora Bora.
Ne răvășeam gândurile. Le amestecam
cu sentimentele. De pe coasta muntelui,
fundul oceanului se vedea luminos. Ne strecuram
printre frunzele gigantice privind golful.
Părea un vis albastru și verde, cu multă strălucire solară.
Cum înaintam, hipnotizați de natura
ce ni se înfățișa în toată splendoarea ei,
am întrezărit printre ierburi o țeavă de tun,
probabil din Al Doilea Război Mondial.
Ne-am apropiat. Era neagră ca și cum ar fi fost carbonizată.
M-am oprit uluită, am privit,
am cercetat cu gândul, am înțeles și, în final,
am plâns. Era un sacrilegiu prezența tunului
în acest eden și reușea să spună atât de mult
despre ușurința cu care sufletul poate părăsi realitatea refugiindu-se în iluzie.
(2000)
002557
0