Maria Lazar

Surreal legs that kept me upright and got me as far as here, How have I unconsidered your pains and fears. Walking surely was the easiest, but the unknown charted places like the very first party

nu toate caderile sunt simple, unele sunt in adanc iar adancul se intinde ca un covor tesut strans si flamand de genunchi si de alte inchinari sau de plans intr-un altfel de adanc s-ar putea

Mă dezbrac de pliuri cu plâns și de mîneci bufante cu un gând: n-am vrut! Întinderea dintre două brațe și atât ar putea fi orice mai puțin o așteptare frântă Desigur alte gânduri sunt pe scena

o alveola schioapata acolo unde din galop un singur cuvant a inmuiat o inima moarta acolo unde din avant o vorba aruncata s-a implantat si a intarit un juramant mai multe secunde sutureaza

vroiam să spun orice numai să mă auzi când de fapt oricum vorbirea mea continuă ajunge ca o apă prin mii de canale la tine dar oare cu ce drept vin eu în viața ta cu ce așteptări cer orice din

asteptarea e un salt absurd intre da si nu, intre a fi si a zabovi, cand nici iubirea, nici ura nu au vreo valoare eu astept-fosnet de ganduri dezfrunzite din arborele meu cardian ramificatiile

puteau si pasii sa vorbeasca in sir urcand pe spinarea orasului putea si aerul sa vorbeasca intors si rarefiat printre semafoare cand orice realitate are o proprietate prin care se pot pastra

simteam ca plec cu ambele picioare si spuneam ceva cu o gura care doare ma ridicam si ma coboram pe strada care pleca odata cu mine spre plecare si tot orasul ducea spre

intinsa, desprinsa din tinda si-atat de subtire cu firea cea mai plapanda dintre fire vela se tine c-o aripa pe vant si una pe pamant eu ma plang cu-un ochi pe langa si unul in

de-a lungul mainii mele intinse cresc muguri fini de miere si piscuri abrupti de ceara escaladati de fuioare cu ochii mei ascunsi care tintesc mirarea la-nserat dilata asteptarea in

Dacă iei cu mîna un fir de telegraf cu inima care bate poți trimite mesaje Când pășești peste fluvii și cascade, cu ochii poți plânge coridoare și pasaje Cu ce îmi spune aerul și cu ce îmi aruncă

numele tau e o piatra triunghiulara ale carei colturi imping marea peste hotare mintea mea e o pasare rapitoare ale carei triluri scurteaza inaltimea, caderea si ascultarea pot sa planez, sa

la inceput crestem cu lapte, apoi cu jocuri si incantare, in cea mai semnificativa etapa; la intrarea in maturitate crestem cu fapte si la iesirea din viata crestem cu aer din cand in cand

desprinde-te inima si bate in afara mea corpul meu se umple de aer si coboara intr-o fantana adanca dupa apa stinge-te minte intr-un praf fin de argila si prinde-te de-o mana abila care