Poezie
Absurdul Verosimilului
1 min lectură·
Mediu
veninul vîrcolacului violet
in vînt se-mprăștie violent.
lenta letargie licantropică
în lanurile minții lui se-mpiedică
și așa-i șopteste-ușor:
‘de pe ea n-ai s-o omori,
eu pe tine-am să te-omor!’
‘piei tu piele inuman, nepalidă odată
din mintea-mi și din minea-mi materială!
vezi-ți de văzuduh o bestie neblestemată
tîrăște-te departe spre moarte surreală!’
veninul vîrcolacului violet
in vînt se-mprăștie și mai violent.
lenta letargie licantropă
sporește setea lui sangvin-antropă
și așa-i șopteste-ușor:
‘eu pe ea am s-o omor
iar tu muri-vei de-al ei dor.’
004.294
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria. “Absurdul Verosimilului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-0009644/poezie/89054/absurdul-verosimiluluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.