Poezie
de 17 mai
1 min lectură·
Mediu
sunt unică, în tot acest morman de nickuri,
repet la nesfârșit, nimicuri...
întorci privirea către mine,
îmi pui căluș, fără cuvinte
si vrei să mă dezlegi apoi,
unde s-au dus cuvintele de joi?
privesc fereastra zilelor trecute,
ca să găsesc acolo, vrute și nevrute.
cuvinte dulci, cuvinte rare,
acolo e inima mea, oare?
răspunsul meu îl ști doar tu.
fereastra mea o vezi, dar nu.
mă lași acolo, undeva,
între nimic și ziua mea...
002.590
0