Poezii

sunt unică, în tot acest morman de nickuri, repet la nesfârșit, nimicuri... întorci privirea către mine, îmi pui căluș, fără cuvinte si vrei să mă dezlegi apoi, unde s-au dus cuvintele de

dorm si somn, cobori, tu domn în vis plăpând, să văd mergând, chipul tău nu drag,ci sfânt. noapte lină, ce felină, să văd cine o să vină. tu ești domn?? cobori și vii peste munți,

Trăiesc, iubesc, Pe tine. Pe mine. Mânjesc iubire. Fortez ieșire. Eu, greșeșc, regret. Tu, îi crezi, rămâi inchis. Urât. Nu ierți. 13 august 2004

Nevroza... e supărarea lunii, care s-a ascuns... Caldura... e viața soarelui, care m-a pătruns... Durerea, e imaginea rănilor, din trecut... Amintirea... e suflul

Pentru toți cei ce-n pârnaie Au intrat atât de tineri, Hoți, drogați și criminali, Căci ei, te-au slujit pe tine, \"Om\" din adâncimi, Satan. Si cu-a ta mare putere, Îi blestemi pe toți, pe

Ma tem. De ziua de maine, De privirea ta, De zilele ce vor urma. Ma uit. Spre ziua de ieri, Spre fereastra ta, Tu m-ai lasat acolo, undeva.

Ma dezgolesc in fata ta, goala sa raman, aiurea, lipsita de vasmant. Pe tine ma incolacesc, ca o liana, sublim, firesc, la ureche sa-ti soptesc, frunzele ce te-nverzesc... ...de buza ta sa

Am desenat, caldura mea Pe trupul tau, in zig-zag. Te-am spart in zori Si te-am recladit Cu sarutari. Apoi, ti-am dat o inima, A mea; Si mi-ai luat caldura Sa poti desena cu ea Pe trupul meu

M-ai rugat sa plec Si m-am prefacut in zori. Mi-ai spus sa nu te caut Si m-am prefacut in liniste. Mi-ai spus ca m-ai iubit Si m-am facut regret. Ti-am spus ca te iubesc, Dar tu mi-ai spus

Stai și-mi privești goliciunea trupului sfios ce stă nestigherit în fața ta. Nu caută să se ascundă ochilor tăi, de parcă ar fi ai altcuiva. S-a învățat cu căldura lor, s-a obișnuit cu senzația că îl

Mi-am impartit viata in doua. Jumate ai luat-o tu si cealalta a ramas sa duca un dor.

Această floare, . . . e viața mea, . . . simbolul crudelor priviri . . . ce o strivesc puțin câte puțin . . . Acest zâmbet, . . . al tău, . . . este cel ce mă ucide . . .dar care-mi cere

Ramai, in ceasul orelor tarzii Cand tu vei fi departe, O stea puternic lucitoare Pe bolta astrului senin, Veghindu-mi somnu-n pace... Si de-ar fi sa te visez, Gandind profund la tine, Tu

Era deja toamnă când ploaia a început sa cadă. Încerca să spele urma pașilor tăi care au traversat aleile din mine… De atunci plouă în continuu…

Am adormit aseara in patul din ochii tai Si mi-a fost somnul trist..... Auzeam cum irisul tau se scalda in Apele involburate ale inimii mele