Cât p-aci să-nțeleg tot!
Iată ratarea vieții mele
cam cât e drumul cărnii pân’ la piele
și-a lui Ahile spre pingele;
Ahile cel răpus de calea frunzei la nuiele
prin ochii și prin mintea
“Dumnezeu nu există!”
a-ntors spatele și-a plecat.
“Oprește-te, dovedește!”
Voiam să-l ajung
dar eram ca țintuit.
Am fost foarte fericit
când m-am trezit
am schimbat partea
să adorm
Am visat că plângeam.
Picuram ca o temeinică ploaie de toamnă
în culorile ei preferate.
Mi-era aproape bine
cum îmi e de obicei pe aici.
Ce era altfel acolo,
era singurătatea;
o singurătate
Morcova vesela paște
Doamne Isuse Cristoase
adunate-s toate
chiar aici un pic
dacă dai la stânga
rămâne nimic
iar de tragi la loc
fie cu noroc
să nu știe dreapta
cum mângâie stânga
Am ridicat cu emoție receptorul telefonului. Când colo, Iulian, grăbit, fără să mă întrebe ce fac, mi-a zis telegrafic, ca și cum l-ar fi asteptat taxiul în stradă: Ștefane, e o farsă sau va fi o
LUMINUÞA ȘI BECUL
Te iubesc oricum
dar nu cu disperare
te iubesc la infinit
și te veghez
din zare
sunt un punct
te înconjor mereu
vrând nevrând
ești centrul meu
supere-se
ca mângâierea pentr-un ursuleț de pluș
așa trec zilele pe lângă mine tu mi-ai spus
cum ai tăia bușteni c-un bisturiu
și-afară-i tare frig visezi la focul viu
trec nopțile pe lângă cum nici n-ai
Hoinăresc pe ape neîncetat,
corabie ce portul și-a uitat.
Când am plecat nici nu mai știu,
doar oglinda mării îmi spune că sunt viu,
în jur e-al apelor pustiu.
Drept, câteodată cred
nu mai
Beau vin ascult cum plouă,
cu rouă înconjur paharul.
Vin beau ascult cum plouă
și simt ce dulce e amarul.
Beau vin, ascult cum plouă,
văd cum din cenușa rece se aprinde jarul.
Vin beau, ascult
a ajuns la mine
e aici în fața mea
senină proaspătă
după ce s-a cățărat pe coasta orgoliului meu
doar să întind mâna
dar
cu amândouă brațele
o rostogolesc spre genunea
Lumânările tremurau la fel
ca atunci când la aceeași masă
stam amândoi mână în mână
privindu-ne în ochi
cum s-ar privi orizontul cu orizoanta
sau vagabondul cu vagaboanda
ce îmbracați în
07.05.2001
Adorm cu gândul
să mai citesc odată
ce-am scris aseară,
în noaptea de beție-avangardată
din seara ce știa de dimineață
cum se trezea chelia cu mătreață
visând
Când ne-am îmbrățișat pe casa dărâmată
noi nu știam c-a fost ca niciodată.
Odată,
dragostea trăia printr-un băiat și-o fată.
Ne sărutam plângând fără oftat
și gustul era dulce, minunat.
Fost-au
ne-am întâlnit ca doi cârcei
ai viței gata de cules
ca două rime la sărut de porumbei
când ouăle din cuib crapă-ntr-un vers
împreunați în vinul cristalin
doi nori în fulger întâlniți
două
19.05.2001
Iubita mea din altă lume
aici la mine totu-i bine.
Timpul le-a rezolvat pe toate,
e pace, pâine și dreptate.
Mieii se hârjonesc cu lupii,
urșii în nectar afundă
31.03.2003
Și dacă a fost dragoste
Cum ar putea să nu mai fie
Asta care-mi place mie
Ce ne place nouă
Celor de mai la stânga de hoț
Acolo unde ne-ntâlnim cu toți
Tot întinzându-ne
MS