"Pis-cine" vine la cină?

Minciuna comunistă alienează și astăzi în diferite forme mințile românilor, chiar și pe ale celor ce n-au prins comunismul ca oameni maturi sau tineri. Am auzit pe șantier băieți de 19-20 de ani care regretau comunismul. Le-am cerut să-mi spună ce era bun. Mi-au recitat “poezia” cu locul de muncă sigur, case moca. Nu i-am contrazis, dar i-am întrebat dacă li se pare normal ca pentru un banc spus împotriva democrației sau a președintelui să ajungă în pușcărie? Altă întrebare a fost: presupune că ai o familie și o casă, ți se pare normal să nu repari casa care are probleme pentru că tu vrei să-ți faci piscină în curte? Canalul Dunăre-Marea Neagră fiind una din aceste piscine își va amortiza cheltuielile în 400 (patru sute de ani). Ai lăsa copiilor tăi o așa datorie? O sumedenie de astfel de "piscine", de fapt mormane de beton și fier, pot fi văzute și astăzi în 2008 pe teritoriul României. După '89 am auzit destui oameni care se credeau responsabili si importanți vorbind despre succesele economice ale fostului regim. Un proces economic al comunismului ar fi fost foarte folositor pentru lămurirea situației economice. Am fost acum mai mulți ani pe la toate partidele importante pentru a cere acest proces economic. Politicienii cu care am stat de vorbă păreau procupați mai mult de sănătatea mea mintală cum probabil vor fi și multi din cei ce vor citi aceste rânduri. O monarhie parlamentară ar fi oferit mai multe șanse pentru un sistem politic mai bun în România. Biserica Ortodoxă Română ar fi trebuit să ceară asta. Nu era vorba de politică ci de morală, minimă morală. Tot ea ar fi trebuit să ceară prima, deconspirarea colaboratorilor Securității și interzicerea accesului în politică și justiție. După deviațiile legionaro-comuniste ale B.O.R. a urmat o perioadă la fel de rușinoasă care nu va putea fi ștearsă niciodată. În 1990 actualul Patriarh a fost ales Mitropolit al Moldovei. Avea 39 de ani, o vârstă foarte fragedă pentru această demnitate. S-a spus că această mișcare a fost făcută în eventualitatea că Patriarhul de atunci ar fi rămas definitiv la mânăstire(gest de veșnică pomenire, ratat conform obiceiului). Ca să fii ales Patriarh trebuia să fii Mitropolit; nu te joci cu gradele, pardon, regulamentul. Despre cei ce formau atunci Sfântul Sinod ar trebui să ne lămurească arhivele serviciilor secrete. Acestea ne-au anunțat că dosarul actualului Patriarh a fost ars. Să presupunem prin culmea absurdului că B.O.R. ar îndemna oficial "boborul" la monarhie constituțională. Pun pariu că fenomenul Phoenix ar fi dovedit; dosarul Patriarhului s-ar întrupa din propria cenușă. Despre Ion Iliescu se vorbea cu mult înainte de 1980 că-i va urma Prea Împușcatului. Așa că la vremuri noi, tot ei între ei. P.S.(21.10.2008)- zilele trecute, la o discuție am aflat cum un tanăr de 27 de ani, în adolescență la tras la răspundere pe tatăl său "tu, de ce nu ai fost dizident?". După ce ne-am despărțit mi-am adus aminte de ce mi-a povestit un fost coleg de muncă. Prin '82 pe un șantier la Videle avea un maistru care critica in mod deschis ce se întampla în Romania. Intr-o zi, maistrul nu a mai venit la lucru. Nimeni nu știa de ce, era un om foarte corect, ar fi anunțat dacă ar fi fost bolnav. După două săptămani au auzit că maistrul a fost găsit mort, călcat de un camion. O fi fost același cu cel ce a trecut peste Mihail Sebastian? Același de care pomenea I.D. Sarbu în Adio, Europa?