Marcu Roxana

Printre metafore adie un vânt, ușor rece, de toamnă cenușie. Mi-a plăcut în special ultima strofă: \"m-aș împrimăvăra/de-atatea ploi/s-au zdrențuit cărările spre morți.\" Transmite un sentiment oarecum nesigur, melancolic și are o melodicitate aparte.
Frumoase rime aurite de Toamnă...