Marcu Costel Claudiu

Un titlu care cumva te atrage… Probabil te intrebi unde-i partea intai… Eu nu… Parca zambesc(mi se pare?)… De fapt e doar partea a doua de la “Zece mii de lucuri pe care le poti face in zece

Scamator iluzionat privind galesa-i viata sinistra. Se vede marioneta acrobat pe sarmele subtiri de pe scena vietii. Se-ntreaba uimit cum se face ca toti fiind masti pe-o scena imensa, unii

Creatia Domnului dainuie inca. E bun si frumos ce a facut… Pana-ntr-un punct… A creat omul… Betia monstru din seara precedenta L-a impins La acest fapt necugetat… Trebuia un stapan? Si pentru

Te-ai simtit vreodata imensa si grea? Iti dai seama vreodatat cat de grea imi esti? Grea in gandurile mele naruindu-le si aducand altele. Grea in inima mea apasand-o tare de tot. Imensa in

Culmea… era dimineata si pe strada mea… Asa se urla in jur(desi stiam ca nu am vecini… se pare ca pe ici pe colo mai era cate unul de-al de mine.) Am iesit si eu in graba… Am alunecat, am cazut,

Cat a durat pana sa invat sa-l ascult asa cum trebuie… Imi amintesc cum ai mei ma intrebau pe cand eram mic de ce vorbesc singur… Le explicam dar cu siguranta ei nu intelegeau. La naiba… inca eram

Prin pestera Suflet cu totii pasim, Suvoaie de simturi picurand auzim Navalnic da buzna un val de iubire Ne salta in sus spre fericire Apoi se retrage… Iar noi ne-nglodam in malul de jos Si

Oare Eros, stapanul dragostei, cel ce o imparte cu darnicie, s-a indragostit vreodata? Oare a simtit el cum in absenta persoanei iubite timpul trece mai incet decat un melc cu un handicap locomotor,

Sedeai pe culmea universului stand intr-o pozitie falnica, impunatoare. Un mic zvon adus de o slaba adiere… Cine-ar fi crezut? Un fir de nisip sa naruie totul? Picioarele te-au lasat si-ai

Zi grea de iarna… Viscol si ger… Lume grabita si trista, sau doar grabita… …Viscol si ger… Tremura din toate-ncheieturile… Ca-i viscol si ger… Inainteaza clantaind… Ca-i viscol si

Ziduri construite daramate gata inca de la inceputuri. Case zidite ruine bantuite de spirite nenascute inca. Carti retiparite inainte de a se naste autorul. Reaparitii inopinate in infit carora li

In zare se vede o pala de jar Ma cheama a jale... Pornesc (in zadar?) sa-mi dea indrumare. Si-mi sufla speranta ce respira chemare. Si ruperi de ganduri au dat apoi navala. Epitaf gravat pe

De-as reusi sa-ti pictez zambetul prin vorbele ce sunt in stare sa le manui, De-as fi inde-ajuns de dibaci incat sa surprind insemnatatea unei scantei din ochii tai, De-as fi in stare sa

Rauri rancede asuprite de grele ceturi Starnesc in corduri tristeti acre. Apar din memorie sperantele risipite Sis-si readuc amintirile trecute-n nefire Vremuri dorite carate-n

Toti artistii muti de soapte si-au dat intalnire in seara tacuta Sa faca piesa de bun venit noptii ce nu va mai pleca. Animale inchise de sunete se aseaza in pozitiile in care le prinde

Nascuti in urma suicidului moralei divinitatii Am murdarit Terra prin fiintele noastre impure. Calcat-am multe legi ale naturii Calcat-am mult prea des porunci divine. E uimitor cum binele in rau

Careva mi-a adus azi o veste inedita… Cica odata si-odata va veni si la mine moartea… Ciudat a fost ca n-am fost deloc surprins De parca tot ce-mi spunea el, eu stiam de o vreme. Apreciam ca

Adunand la inconventia gandurilor Idei de toate culorile, marimile, Incep idioate a se bate cap in cap. Cantand-plangand, zicand-urland, tacand… Dadu-si mainile caracatiti, gandaci, paienjeni de

Sedeam devorat de viermii nazuintelor mele, Vanturat de colo-colo de amarnicele loviri de stalpii realitatii( departe de cele ursite de mine). Scandalos( de fapt simpla revolta interioara

Roiuri de simte roiesc starnite... -De cine?... -De-o umbra de fulg... -Ce fulg? -Picurat de pe-o burta de peste de aur... -Ce peste? -De aur!! -De aur?! -De aur... de

Uriase umbre tropaiau prin pacea noptii, Umbre mai mici scartaiau de la incheieturi, Forfota era intregita de umbrele micice fosneau printre restul si tacerea umbrelor moarte. Intunericul negru

Pe lama cutitului se prelinge un fir subtire de sange… De pe varf picura… “Pic… pic….” El le aude cazand pe gresie… le aude bubuind… Scapa cutitul din mana ce devine inerta… Parca auzul e mai

Ce zgomot sacadat e tacerea, cand nimic altceva decat tiuitul din urechi nu se-aude. Ce durere chinuitoare usturimea de gat determinata de tacerea prea muta de mult prea mult timp. Ce lumina