Poezie
Portița
1 min lectură·
Mediu
Am tresărit ,iar somnul dulce alunecă discret pe pleoape,
C-o mângăiere ce regretă sărutul nopții sfărâmate,
Din care gânduri moleșite au prins contur și limpezime,
Iar sufletul se naște ,poate ,ca o cetate din ruine.
Speranțele n-au îndoială în clipa ceasului divin
Și-au adăugat încă –o petală la muritorul meu destin.
Acum ,când totul e posibil, cu trupul plin de dulci fiori
Întredeschid ochii spre lume înmărmurit de primii zori :
Fereastra apărea deschisă ,un zâmbet larg spre cer și mare
Și adieri din alte vise răsar cu razele de soare…
Purtate în vârtej de aripi se-aud chemări de pescăruși
În timp ce marea își adoarme nestăpâniții ei supuși.
001.543
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcoci Dorian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcoci Dorian. “Portița.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcoci-dorian/poezie/13985952/portitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.