Halta (din Stânceni-Neagra)
Se caută stelele pe munte, În noapte-abia descătușată, Cu dorul clipelor avute În împlinirea de-altădată. Lucește Mureșul în valuri Ducând felii dintr-o himeră Adăpostită-n lung de
S-au șters bariere
Îți dai seama? Ia aminte! Ce plin e cerul de cuvinte, O simfonie minunată De voci de-acum și altădată, Fapte de arme și durere, Speranțe, pilde ori plăcere, Nemernicii
Portița
Am tresărit ,iar somnul dulce alunecă discret pe pleoape, C-o mângăiere ce regretă sărutul nopții sfărâmate, Din care gânduri moleșite au prins contur și limpezime, Iar sufletul se naște
Mila 23
Poartă arhaică ,deschisă-n timp, De ești curios îți dă binețe Când rătăcești spre acest grind, Cuprins de tihnă și blândețe Stuf, papură și case mici Albastre-n
Creație
Trup ce plămădește viața, Nouă luni, dumnezeirea Ce-a încununat speranța Și a ocrotit iubirea. Trup ce-a sfâșiat durerea, Din credința adunată, Vieții noi să-i dea puterea Pasului purtat
Noapte de primavara
Un fosnet de frunze cazute Din anul trecut O noapte cu crengile ude De ploaia ce cade marunt. Din germenii noptii tacute Fiori-unui bland inceput Razbat in natura si suflet Trezind viitorul
Efemera
Parfumul zarilor albastre se reintoarce-acum la mine, Al tineretii de contraste si al sperantelor senin Sub geana unui nor de seara ce-a cuibarit un strop de soare In limpezimile de vara a unei
