Marcel Pirosca

Elena, in legatura cu ce ai scris: ideea e ca in loc sa hoinaresc pe strazi fara tinta, daca vroiam sa ajung acasa, trebuia sa fiu de mult pe drumul ce duce inspre acolo, care e unul si singur.


Silvia: poezia a fost scrisa in urma unui insucces, nu conteaza el care, e irelevant pt discutia noastra, in urma caruia ma simteam debusolat si fara scop. Nu e vorba de lipsa de actiune.

Oricum va multumesc pentru comentarii.

In primul rand ca nu stii sa critici un text, asta si pentru ca probabil nu ai petrecut destul timp pe site ca sa intrii in atmosfera si in orice caz comentariile nu se fac asa de intempestiv, ci dupa parerea mea un pic mai moderat, nu de alta dar asa se realizeaza o critica constructiva. Ma rog, probabil textul de mai sus te-a enervat la un nivel poate inconstient; ti s-a parut cam \"plangacios\", dar aici cred ca gresesti perspectiva. Iar daca
stilistic nu-ti place, asta e, au trecut zilele poeziei rimate, el ramane asa. Acuma din cat te cunosc eu, tu esti o persoana cu o gandire sistematica, careia ii plac constructiile clare si progresive, insa nu te-as sfatui sa cauti asta si in poezie, pentru ca pentru mine aici e mai mult vorba de libertate si idee. Si da, stilul intotdeauna trebuie imbunatatit ... evident.

nu e neaparat resemnat ce se intampla acolo, dar ma rog pesimismul face parte din stilul meu.

heh, pe mami nu am gasit-o inca. totusi mai am ceva timp; am doar 20 de ani.

ti-am citit toate poeziile si m-am bucurat sa vad ca stilul tau e adanc inradacinat si in scrierile anterioare. Mi-e imi placi, ai parca un suflu de femeie puternica in arta ta. Poate mi-ar place sa te cunosc. Si da ai dreptate dragostea e tot.

Faptul ca stiinta joaca un rol important in viata ta se reflecta in poezia pe care o scrii, exista la tine o anumita tendinta de a imparti lucrurile in categorii si clase, in \"comunitati\" daca ar fi sa te citez, dar care nu le izoleaza atributele acestea, dimpotriva.
Tu iei prima data lucrurile asa cum sunt, te uiti la ele, le intorci pe toate partile, curios, ca si un copil care se uita la un cub rubik, doar pentru ca apoi sa le atribui caracteristici ce nu apartin clasei lor (vezi gravitatia alba), abstracte.

Citeste \"Claudia\" mea ca-i noua.