Poezie
Mocirla
1 min lectură·
Mediu
În balta leșioasă străpunsă de noroi,
În care broasca lumii nici ochii nu și-i vede,
Toți crapii se dezbracă de solzii reci și goi,
Iar cocostârcul palid în basme nu mai crede.
Sub raza de-ntuneric scăpată din pustiu
Pescarul fără barcă de mal cu lanț se leagă,
Și-ntreabă fără scrupul pe cei ce nu mai știu
De salcia bătrână, râmată și beteagă.
- Au scos-o, spuse unul cu haină de ocnaș
Și ochii mari din sticlă ciobiți fără plăcere.
- Au scos-o-ntr-o furíe, că-n jocul pătimaș,
Cu plânsul ei de cobe nu prezicea putere.
……………………………………………
În malul bălții slute cu iz de putregai
Bat toacele născute din picul strop de apă
Și-n măduva mâloasă un crap fără de strai
Se leapădă de broască, suspină, apoi crapă.
002.393
0