Poezie

Dezmorțire

1 min lectură·26 martie 2011

Mediu

Iarna suptă de putere

Trece fără apostilă

Și-n plecarea ei umilă

Lasă bruma să digere.

În periplu-i prin ponoare

Vântul prinde o nălucă

Și-o ajută să se ducă

Măturând-o cu mult soare.

Mugurii, izvor de viață,

Se desfac de-atâta bine

Și cu inimile pline

Dau albinelor dulceață.

Pe un pat pufos de rouă

Așternut pe crengi uscate,

Două gâze-n roș pătate

Stau cuminți și depun ouă.

Cărăbuși cu dungi pe spate,

Alergând cu măiestrie,

Pregătesc de cumetrie

Făcând în noroi palate.

Iese iarba-ncet, cochetă,

Îmbibată-n clorofilă

Și întorce-o nouă filă

În meniul de dietă.

Se dezmeticesc din fire

Animalele pădurii

Aducând prinos naturii

În sezonul de iubire.

001.156

Marcel Cuperman. “Dezmorțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-cuperman/poezie/13975818/dezmortire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.