Poezie

Sofica

-scrisoare in grai, citita de un bănățan pârât-

2 min lectură·15 august 2011

Mediu

Într-o sară, mai în vară, cum stăceam și io la foc,

Iaca-l văd pră uica Toager ținându-se de mijloc.

-Ce ai Toagere de gâfâi?! Ce văd tare spăriat!

-Cum ce am?! mă-treabă.. Musai, să plecăm la drum îndat!

-Unge să plecăm măi vere, că de-acu’ nu mă strofoc.

-Lasă focu’, haida uică! Tră’ sa merjem la Potoc.

-Păi ce treabă-avem acolo?! N-avem nici un neam în sat...

-Nu sporovăi atâta, musai să plecăm, îndat’!

Mergem iuce la Sofica, ca uice primii scrisoare

Cum ca i-a venit sorocul! Vezi tu ca năcazu-i mare!

-Ce Sofică, visezi vere?! E nume moldovenesc,

Ori din câte șciu p’-aicea, numa’ verii să-n-cuscrăsc...

-O mai șcii pa nana Floare, de s-o luat cu ăl de Gheo?!

Ei, acela cum scii bine, are un băiat: pră Ion.

Iară Ion la rândul lui, s-o-nsurat cu nana Tica,

Și cum n-or avut de treabă, o luară pe Sofica!

-Ei acu’ daca mi-ai zâs, sigur șade altfel treaba!

Uice, mă pusăi pă plâns! Săraca de ea, de draga...

Și-uită-ne agiunși acolo,era luni dă gimineață.

Am dat ochii planși cu Tica, dară Ion era la piață.

Tica iuce ne primi, cu o țuica de-a dă casă:

-Numa’ bine ăți vinit, că fătă Sofica noastră!

002.155

Maran Corina. “Sofica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maran-corina/poezie/13987019/sofica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.