În ziua
În ziua-n care am iubit cu-adevărat am râs Și chipul mi s-a transformat in strălucire În ziua-n care am iubit cu-adevarat am plans Și chipul meu a capatat o strălucire În ziua-n care
Duh
Sunt sute si mii de oameni, de umbre, mergînd laolaltă. Translucid se zăresc printre ele, suflete...
M-a sunat Sorin OLARIU
Cum stăteam pe prispa casei, Liniștită, visătoare... Iaca, sună telefonul! Cine-o fi la capăt, oare?! Pân’ mă-'nvârt și mă sucesc, Reușesc să-apăs butonul, Când ascult, să mă smintesc! Că
Speranțe
Ning viscolit dorinți fierbinți, argumente... Cad cioburi ascuțite, răvășite pe podea... speranțe. Se incâlcesc între ele vise de azi cu trecutul viitor... Aparent,cenușiu, se ivește ceva, ceva
Mi-e dat să trăiesc
Mi-e dat sa trăiesc într-o lume in care Puțini știu sa guste din Spiritul Sfânt. E-o lume banală si fără altare, A prostului gust peste propriul mormânt!
Incursiuni în abstract
Dintre toate neajunsurile din lume, am ales timpul. O dimensiune abstractă, dar totuși cât se poate de concretă. La început n-am înțeles-o. Mai apoi am căutat să o înțeleg, să o definesc. A trecut
Călătorii în astral
Undeva, in spatele retinei, se deschide un câmp galben pai. Nu e nimeni acolo,si totuși, simt prezența multor suflete. Toate cunoscute. Sunt tânără, zveltă, veselă. Valurile lacului gălbui bat din
Casa bunicii
Între două dealuri, ca între două generații, la poalele unuia dintre ele, atât de aproape încât s-ar părea că lumea, dealurile, generațiile s-au unit, se poate vedea o căsuță, zidită in vremuri de
Mă \"ieftinesc\"
Acum ...vreo 200 de ani priveam din turla bisericii; Trecea prin fața mea Cocoșatul de la Notre-dame insoțit de Esmeralda LUI Sufletul lui Quasimodo era neîntinat. Și așa a
Iubire vinovată...
Și-atât de mult am iubit poezia, încât, am greșit scriind-o.
Antibirocratie
Intr-o lume austeră,in care doar un ghiseu Face toată diferența intre mine și-un cliseu, Vin acum sa ma transpun,intre voi, ca panaceu...
Urăsc poezia
Urăsc poezia, in măsura in care Si ea ma urăște pe mine... Iubesc prozodia.Iubesc prozodia, In masura in care și - aceasta ma iubeste pe mine. Si cel mai tare urăsc, urăsc sentimentul de-a
Constatare - despre umor
Epigrama e forma supremă a expresiei umorului!
Lumi paralele
Cu fiecare kilometru parcurs, ma afund in amintiri. Patrund in perdeaua de apa. Pasesc incet, parca vreau sa ma racoresc. Nu vreau sa ma dezamageasca nimic. Fac un pas mare si ajung dincolo. Partea
