Poezie
Pieire
1 min lectură·
Mediu
Merg pe strada mea și-mi văd de drum,
Încep să mă pierd ușor, totul devine scrum.
Și din nou au apărut în viața mea... vulturii!
Alerg și-ncerc să-i pierd prin suburbii,
Încep să țip cât pot, dar nu e de folos
Strada mea devine un pământ mâlos,
Ce mă prinde și mă ține strâns mereu
Nimeni nu mă ajută acum că am dat de greu.
Dar stau un pic pe loc și trag aer în piept
Și alerg din nou, deși nu știu unde mă îndrept,
Se aud vânătorii înaripați în urma mea...
Dar deodată norii mă urmareau de-asemenea.
Acestia se facură din ce în ce mai negri
Și alergau după mine ca și cei mai mari tigri.
Sunt lovit și ciuruit din ce în ce mai des
Dacă ar fi un coșmar aș vrea să pot să ies;
Dar sunt lovit din greu, cu lumina dureroasă,
Vreau să pot scapa din această lume arțăgoasă.
Dar tu apari ca de nicăeri și mă strigi cu dor...
Inima mi se oprește și simt cum încep să mor;
Dar toți vânătorii din urma mea au dispărut
Iar tu m-ai omorât doar cu un simplu sărut.
023.134
0
