Poezie
Enigma
1 min lectură·
Mediu
Umblu în pădure ca un nebun,
apa mă cheamă tot mai des
Mă apropii de ea și nu mai respir
e ca o vrajă din care nu pot să ies.
Ființe-naripate se joacă în apă
mă atrag spre ele foarte ușor
Pășesc cu grijă, dar mă opresc la mal
nu pot să respir deși nu vreau să mor.
Deodată tu apari in viața mea
cu părul în flăcări și mă simt împlinit
Mă amețești și totul se încinge în jur
nu pot să cred că m-ai lovit.
Florile se strâng în juru-mi,
iar dobitoacele au crezut că am murit,
Toate s-au speriat si lacrimi le curgeau,
îți mulțumesc că mi-ai dat ce mi-am dorit.
Brusc mă trezesc și respir din greu
Iară lacul s-a liniștit, cred că eram adormit.
Dar chiar am visat, sau a fost adevarat
Acel lucru ce m-a lovit și m-a amețit?
002212
0