Manolescu Cristina

Peste tot ploua…
Iar eu masor lumea
In pasi – tristete…
Cate o picatura
Imi trezeste gandul
adormit in bratele
unui vis de dragoste.
Iar eu tot astept…
In timp ce
Pe coardele inimii mele
Sufletu-mi canta durerea
Nascuta pentru-a fi eterna.

... ceva de genul acesta, nu?
Am citit cateva din versurile tale. Esti prea sensibil pentru secolul asta. Si tocmai tu incerci sa ma \"imbarbatezi\"?
Asa ca iti dedic ce am scris anterior.
Cred ca asa esti tu!
Mai scrie-mi! Sau poate o sa-mi spui de ce ai devenit atat de trist!

mult prea mult pesimism!
si sunt absolut sigura ca nu aceasta este fatza ta!
priveste in jurul tau, gandeste pozitiv si lasa singuratatea sa cheme pe altcineva!
Traieste clipa, si lasa-ti dezamagirile sa se transforme in reusite!
Ia totul de la inceput daca trebuie!
Viata merita traita!

exact cum spuneai tu: \"daca nu ar fi dragostea ce ne-am face?\"

cam sarcastic!!! in critici!!!

scuze: ironia nu a fost niciodata punctul meu forte!
oricum, imi place cum scrii, desi mi se face \"frig\" cand \"te citesc\"