Orbită-mi e privirea de atâta ceață,
întrezărind când stau
și vag sorbind edenul diafan din ochii tăi
...mi-e gheață.
Și zac în neștiință
-un sclav pierdut în marea de supliciu,
și soare,
Izvorul dulcei amintiri se-neacă în abis,
priviri,
golesc doar zarea-ndepărtată
și larg pășind spre ea
când flacăra eternei străluciri nu-mi luminează calea
găsesc doar luna-nvăpaiată
si
Lin scursa-mi cerul peste pleope
Cu ploaia-n sân și fredonând
Reminiscența unei noapte,
Ce fost-a visul unui gând.
Aievea de-aș putea\'n vis dormi...
În reverie-sfânt azil-
-Voluptos menține
M