Vei ințelege mai tîrziu
Sau POate niciodată,
Vei regreta, asta o știu,
Dar răul nu se iartă.
Vei plânge cum am plâns și eu,
Vei plânge, nu de mine,
Vei plânge ca a suferit
Un suflet pentru
Îngerul cu puține cuvinte
și vechi de o sută de ani
simplu - iubea în vesminte
binare, înțeles de profani
un geam luminos peste zare
în matrici externe stigmat
un nume în
cuminte,
precum dorul din cuvinte,
tăcut,
ca un șuier de vînt prea trecut,
duios,
precum jalea in fluier de os,
ceresc,
asta fiindca iubesc!
NU vreau CoMeNtArIi.. dar am să las
Destinul meu a fost să zbor,
Pe cerul alb, stropit de stele,
Să mă înalț pe bolta tristă,
Să văd cum soarta-mi este scrisă
Pe pagini fără viața, pe pagini de durere,
Ce zac și ele triste,
M-am înecat între priviri întunecate,
Câtă lumină și câte aripi moarte,
S-au ofilit în singurătatea mea,
Și sufletul îmi plânge, mă doare inima.
Aerul s-a sufocat, de prea mult mister,
Nu
Mînă birjar
caci drumul e lung
Si unde vreau s-ajung
Nu-i portar.
Mînă birjar
Si nu-ncetini
Indarat nu pot privi
Am sufletu\' amar.
Mînă birjar
Că nu mai e vreme,
Otrava am
O gîza, uite!
Cît zgomot, cîtă viată
Se pune la conservă
Si i se aduce în fată
Nădăjduind că, astfel, omul
Semnat de o paiată,
Va prinde ploaia în palmă
Va creste vînt în suflet
Si-si
Na ca POt fi si visator :)
Umbră de lumină
Mă-nvăluie
Si frunza Lunii mute
Mă-nvată să plutesc;
Între neantul firii
Si lipsa razei crude
As vrea să mor,
Să putrezesc.
Nu CrEd Ca SuNt SaNaToS... Salvati-ma dati-mi un sfat..
Te blestem să-ti fie viata povară
Mai rea ca o piatră de moară!
Să-ti moară norocul!
Să arzi ca focul
de dor greu!
Să te uite
Lumina, ce sublim mister,
Pe care nimeni n-ar putea,
Ca sa-l explice, sa-l disece,
Oricât de mult ar încerca,
E si în viata mea pustie
Si straluceste cu tarie-
E datorata, fara
In seara rece, cind rasare luna,
Ma tot gindesc la tine-ntruna,
Si-astept cu inima batindu-mi tare
Sa imi apari in tonuri de-nserare...
Mi-e dor atunci ca sa te string in brate,
(Mi-e dor
