Poezie
Apocalipsa
sau uitarea trecutului
1 min lectură·
Mediu
Când o vrajă de visare
Din cer cu foc s-abate,
Din lună face soare,
Vestind eterna noapte.
Primul înger sună lung…
Iată din cer se pare
Că Dumnezeu prin gând
Pune moartea în mișcare.
Cum sfârșitul a sosit
Stelele s-adună,
Pământu-i părăsit,
Uitat de tot de lună.
Focuri ard fără sfârșit,
S-au înecat în mare;
Viața toată a pierit,
Rămâne o veșnică uitare.
Ultimul ne dă de veste,
Prin vis încetișor-
Noaptea poate-ncepe,
E viața morților!
003090
0