Poezii

Din ploaie se nasc soldați Plâng după lumină Stropi ai nimănui, în veci uitați Plecați în lume dupa tihnă. Se ascund după nori greoi Mor mereu, renasc în veci Vântul îi transormă-n

Plâng copii de pe drum Războiul e crud, el e stăpân Și oamenii mor fără credință… Satan stăpânul, crudă ființă. Orașe întregi se trec și pier Rămân în urma motoare de fier. Viifor uscat încet

Ce e teoria care încape într-o sticlă? Cu tot cu acte, formule, cu implică… O convenție cu rațiune despre carte Din timpuri vechi, roase de moarte. Căci ea conține ispita durerii, A facerii, a

Și stau s-aștept un viitor De arme, sânge, grăitor – Revoluție a minții mele, Lumina de inceput de vreme. Negura caldă ne apasă Sorții bat la poarta noastră. Mulcom gândurile se

Din somn m-am trezit prin nori Si-i călcam încet, cu pașii moi. Prin raze de soare m-am plimbat, La poarta raiului m-am dus sa bat. Și-am batut încet întâia dată, Dar poarta a rămas

Ah!, aș vrea să se lumineze, Lumina din nou să creeze – Făpturi dulci și vise calde, Să-mi ajungă pentru noapte. Să nu mai dorm pe spini Cu gândul că-s plini cu venin Și viața să nu-mi mai

Ploaia ne apasă, Ne lasă fără viață. Noaptea ne seduce, Lăsând un aer dulce. Focul ne-nfierbântă, Ne cheamă tot la luptă. Pământul ne adoarme, Ne-mpinge către arme. Și atunci din puterile

Din zori și până-n noapte Oamenii se duc spre moarte; Unii-ncet, alții grăbiți, Pășesc încet, tăcuți, cuminți. Povara vieții greu atârnă, Dar ei se duc spre humă - Căci nimic nu-i mai

Din îngeri morți se nasc soldați Cu arme-n mână de lumină, Păzesc la ușa bunilor frați, La credința lor umilă. Iar ei un nume poartă Din lumea ce o dezmiardă, Nume ce nu se cuvine A se citi

Din foc ne ies raze de soare La care ne-nchinăm, Și când inima ne doare De Dumnezeu uităm. Mai apoi de viață suferim Căci gândul nostru nu ne poartă Din lumea ce-o trăim, Spre a sufletului

Din când în când plângem după vise, Plângem pentru noi, din legi nescrise. Tăcerea ne îmbată, liniștea dezmiardă Tot căutând o lume cât mai dreaptă. Și căutăm și nu găsim și căutăm, Rămâne o

Ne naștem oameni, murim eroi… Pe vreme de pace, în plin război. Încercați de-o veșnică ură Ucidem frați, surori – istoria e dură Și nu simțim când lângă noi Mor camarazii de război; Căci totu-i

Timpul trece peste noi Precum vântul peste frunze Și muritori cum sunteți voi Vă bucurați cum curge. Dar timpul e o închipuire Și doar inima o știe, Ea trăiește în trecut… Istoria timpului

Codrii, corbi, corăbii, Lângă gura sobii; De lemn, de pene, de ceară, Topiți în ziua de vară. Drapele ude, izolate, gri, Paza șanțurilor pustii. Picături slabe de apă, Noroi în

Prin noapte, pe sub stele De foc Se aud glasuri sfâșiate De noroc. Moartea se plimbă necontenit, Vine să ceară Inima ultimului rănit, De ceară. Tancuri negre trec pe camp… Ascultă… Revin

Merg cu barca cătr-un vis Cu oameni vechi, de antic rit Și ei în jurul meu se strâng, Îmi spun povești ca eu să plâng. Sunt povești de la-nceput, Când lumea dorea viață, Înainte ca oamenii să

Fiindcă tu ai plecat, Surâzând cu ironie Nu te-ai înduplecat, Nu m-ai lăsat vie. Ai inima curată, Criminal nebun? Nu! e murdară, Plină de fum. Pe când eu aștept, Număr clipele ce

Pe ploaie, pe vânt, Cu ochii-n pământ, Stau în sol înfipți adânc Copacii falnici duși de gând. Pe crengi negre, verzi Stau corbi cu suflete seci. În cuib pe langă stele Sună cânt de joc de

Lacrimi de câine Ce vântul le adie… Au cunoscut durere, Vor doar fericire. Cu a lor inimă Ca nebuni iubesc Pe tine, figură străină, Mai rău te îngrozesc. În al lor suflet mare Ce doar eu

Când viața e o dramă, În care crezi că joci, Sufletul ți-e armă Contra gândurilor seci. Alții se opun cu înverșunare Iar eu din ce în ce mai tare Plâng sublim, înăbușit- Cuvinte, oameni,

Dimineți reci și fierbinți Stau în așteptare… Își aruncă ochii iuți Peste-a mea visare. Soarele arde liniștit Și din întâmplare Inima mi s-a lovit, S-a dus pe o cărare. Cărare neagră,

O luna-n cer de stele, Picătura din lacrimile mele. Tu însuți demon blând Mi-ai răpit ce aveam mai scump. Din vise grele-n cugetare, Doar când inima mă doare Tu te-ai aplecat tăcut, Mi-ai

Am plecat să zbor Și nu am mai venit. Adoptată de un nor, Un înger m-a rănit. Lumina-n păr pătrunse Și o lăsai să strige. M-am întors spre foc Viața toată mi-e în joc. Focul însă nu m-a

Nume rațional direct Cifră de un absolut perfect. Toate se adună, se iubesc,se scad, Rămâne în urmă tot ce ai visat. Doar atunci când te gândești Aduni litere, nu nimerești. Unde o să te

Cinci minute au trecut Doar eu nu am putut Soarele să-l încălzesc, Vroiam să îl topesc. Îmi era prea rece, Inima îmi tremura; Eternitatea nu așteaptă S-ajungă ultima. De frică plăpândă

Din valurile mării, M-am născut să dau uitării Tot ce-a fost de îndurat: Amorul rece, vinul cald. Din a soarelui lumină, M-am născut umbră divină, Să merg pe Pământ Și s-aduc iubire-n

Și-i frig și cald și iarăși frig Și toate oasele mă-ncing. Se aude cântec blând, O voce pe pământ! Lumea veche a-nceput, Anticii au renăscut; Și se-nchină iar la zei, Viață lungă pentru

Undeva pe lângă soare, Cântă cartea nerostita A Egiptului cel mare Eu, viața nevăzută. Cerul negru și pustiu Veghează un război; Sicriu peste sicriu Stau pază în noroi. Un sunet tragic ca

Lasă-mă liniște să mor, Căci nu mai am curaj să scriu; Soarele-i cuprins d-un nor, Lăsându-mi sufletul pustiu. S-a stins cu el și-un dor de stele, De praf, de lună, de lumină. E gol prin

Hei tu!, făcător de vise Astăzi iară m-ai înșelat cu ura… Și-n loc de blânde oase, M-a năvălit cu drag iubirea. Am început să plâng după infern Sau nu tu oare te crezi etern?! Căci uite cum

Vulturi albi în libertate, Stau la pândă în cetate. Ochii lini li se aprind, După focuri reci tânjind. O crăiasă doarme dusă, Sus pe masă ușor pusă. În piept se află moarte; Sicriul vrea

Când o vrajă de visare Din cer cu foc s-abate, Din lună face soare, Vestind eterna noapte. Primul înger sună lung… Iată din cer se pare Că Dumnezeu prin gând Pune moartea în mișcare. Cum

Doi pași înainte, Doi pășim spre carte. Doi pași înapoi, Trecem prin noroi. Iar acum întoarce-te Spre iluzii nalte. Doi pași spre orient, Unul rămâne inert. Rămâi pe loc, Glasul îți ia

Prin vârtejul pădurilor Se freacă acele-n vânt, Latră glasul corbilor, Anunță primul cant: “Din pământ mă uit la soare, Către lună capul plec. Dă-mi puteri de vrăjitoare, Lumea-n vrajă să o

Și ma cuprins un vis, Un vis cu cavaleri. Din negură veniră, Cu mesaj de la lumină; Lumii să îi dea de veste Că începe o poveste. Despre Negru împărat, Cu a sa iubită Se zvonise la

O lumânare am aprins. Ceața –focul, la și stins. Lupii urlă înecat, E prima noapte de Sabat. Luna-i grea și somnul dulce, Mamele pruncii să-și culce! Vârcolacii au și ieșit… Vânătoarea s-a

Vine și iarna, vine Crăciunul, În ce crede păgânul? El crede în stele, crede în vis Și vede în tot, un paradis. Iar alții ce nu văd din cer El simte ca prin vis, ușor, Căci lumina-i vie-n

Cum mergi ușor pe apă Și-n cale valurile se deschid, Uite Moise!, moartea parcă C-un blestem te-a mistuit. Þara-n urmă ți-ai lăsat, Ai vrut să mergi pe cale nouă… Diavolul a și

Ochii faronului străpung adânc Orice ființă de pe Pământ. Sarcofagul rece din granit, Sub soarele arzător s-a topit. Ceasul timpului a stat Trupul faraonului a înghețat. Eternitatea

Ce sunt cuvintele? Cuvintele sunt realitate, Realitatea e un vis, Visul înseamnă prezent, Prezentul reprezintă secundele, Secundele devin ore, Orele înseamnă timp, Iar timpul se scurge, Și se

Crivăț cald, decembrie Sinonim cu anarhie; Viața toată e un demon Ce se naște din cutremur. Ai căzut peste pământ Tot pustiul un mormânt. Corb cu pana albă- Privește în taină: Luna rece,

Părinte, părinte, învârte Pământul, Învârte și marea, umbra, văzduhul! Ca rugile noastre să piară luptând Pe cămpuri lugubre închinăm pământ. Viețile noastre s-ajungă legende- De arme, de

Prin codrul dulce am pătruns Ispita nemuririi- Taină ținută în ascuns, În clipele pieririi. Ca anticii am înțeles De daci secret pătruns, Când cu rugă la Zalmoxis, Nu vedeau raiul

Pură-i viața când trăiești, Mai pură-i decat seara; Catharsisul lumii grotești- Lumina și nu ceara. Pur e somnul cel de veci, Mai pur decât lumina. Dupa ritualurile vechi Moartea este