Poezie

Eliberarea

1 min lectură·13 februarie 2006

Mediu

Eliberarea

Alb trandafir am rupt, și l-am lăsat în părul negru,

Dar țepii s-au înfipt în carne, și-n sufletul adânc

S-au spart cristale, iar bucuria de a fi iubit

S-a prefăcut în praf suflat prin părul fin și moale.

Să dovedesc ca grădinarul iubirea pentru-o floare

E în zadar, căci nu sădesc și nu culeg, ci vreau aici

Să crească lângă mine, să înflorească din iubire,

Iar eu să-i dau lumină blândă în liniștea vieții.

Așa că țepii fug sau se îngroapă în rușine,

Din părul ei cad lacrimile, lacrimi de iubire,

Așa aș vrea să se întâmple când e lângă mine,

Dar țepii sunt mai duri și nu o lasă-n fericire.

Oftez, oftatul e copil nebun, credul și sincer,

Ca norul ce se-mprăștie-n văzduh, amurg sălbatic

Eu aștept, să stau pe stânca solitară, apoi să

Sar în marea rece, să simt o ultimă plăcere.

001.365

Mandra Ana-Maria. “Eliberarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mandra-ana-maria/poezie/165557/eliberarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.