Poezie
Ticăit
1 min lectură·
Mediu
Ticăit
Ceasul ticăie în dormitor,
Clipe trec nepăsător,
Alb pe-un nor se leagănă Amor,
Sufletul se prinde-n zbor.
Imaginea tresare-n albă rimă
Și vesel cheamă, ea mă cheamă,
Eu râd, zâmbesc, plătesc argint în vamă,
Pășesc pe-un drum, pășesc cu teamă.
Ajung și depărtarea e mai mare,
Mi-aduc aminte și mă doare,
Nu pot să mă întorc în albă zare,
Sunt sufletul fără culoare.
Alb ticăie ceasul de mână,
Pierdut pe strada brună,
Eu plâng dureri sub clar de lună,
Nu știu ce vrea să-mi spună.
001329
0