Poezie

Zbucium copilăresc

1 min lectură·4 ianuarie 2006

Mediu

Zbucium copilăresc

Îmi bate la fereastră gândul,

E plin de romantism și jale,

În pat îmi zace negru trupul,

Iar ochii-mi sunt pierduți pe cale.

Îmi tremură cu dor amorul

Și se ridică în picioare,

Cade în gol și viitorul

Și cad și oasele murdare.

Mă strânge gulerul albastru,

Fug ochii obosiți de clipe,

Pe cer mai arde vechiul astru,

Și degetele moi pe clape.

O melodie ce mă-ngână

Răsună-n geam și geamul cântă,

Adorm, și-n vis cu-aceeași strună

Mă-mbrac în rochie de nuntă.

Un vals pornește într-o sală

Și pașii mei grăbiți se-nnoadă,

Primesc în mână-un fir de cală,

Și cad, și cad, și sunt la coadă.

Pe ușă ies, și ies ca moartă,

Din vis tresar, privesc spre poartă,

Închisă e, și a mea soartă

Cu gândul stă, afară, fată.

001.311

Mandra Ana-Maria. “Zbucium copilăresc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mandra-ana-maria/poezie/158684/zbucium-copilaresc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.