Poezie
Dar straniu
1 min lectură·
Mediu
Dar straniu
Inima dă să-mi fugă din piept
Peste hotar, căci eu îl aștept,
Și zi și noapte în vis îl port,
Și tot ce sper – să fie mort.
Mort după zâmbet, după privire,
Pierdut în vise dulci de iubire,
Trezit de un sunet plăcut de acasă,
Mânat de dorințe, pornit înspre casă.
Îl vreau lângă mine,
Aici e mai bine,
Căci unde-i iubire
Nu e amăgire.
Spune-i să vină, să intre pe poartă
Cu cheia lăsată în noaptea albastră,
Spune-i să doarmă în pat lângă mine
La fel cum făcea când era lângă tine.
Așa e amorul
Se plimbă cu dorul,
Þi-l las o zi ție,
Apoi mi-l dai mie.
001538
0