Poezie

Modernism

2 min lectură·22 noiembrie 2005

Mediu

Modernism

Cine crezi că te adoră? Cine crezi că vrea amor?

Nu e omu’ acela care zi de zi stă pe balcon

Și privește după dame și le fluieră de zor

Și se uită la mașini ce o iau acum din loc?

E superbă, e cam mare, dar e bună de-agățat,

Își propune să o fure și s-o dea c-un strat mai mat,

Să o plimbe prin orașe cu viteze-n lung și-n lat,

S-o admire lumea mare, mare în femei de foc

Ce se uită după avere, după pofte și găteli,

Ce le ai într-o secundă de le-anunți c-au câștigat

Ba în viață mare casă, un palat de s-ar putea,

Ba-n iubire băiat tare, cu terase și mașini

Și cu vile și cu vase, din acelea ce pe mare

Zile stau și nopți și nimeni

Nu te-ntreabă de-s a tale.

De-alea vrea să poarte tipul în mașina albăstrie

Și așa se-ncheie visul căci la ușă sună, sună…

A, ești tu! Ce bucurie! L-ai salvat de la înec,

Căci cu ele cam o lună și apoi lipit de lemn.

Tu ești tu, nu-i vrei nici visul, nici mașina și nici casa

Și chiar el își dă părerea cum că tu nu-i vrei nici viața.

001.249

Mandra Ana-Maria. “Modernism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mandra-ana-maria/poezie/152030/modernism

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.