Poezie
Banal imperfect
1 min lectură·
Mediu
Banal imperfect
Mă plimb pe malul mării,
Când vântul se destramă,
Și-n zare doi copii
Așteaptă a lor mamă.
Plâng pruncii că nu vine
Mămica lor frumoasă,
De mână nu ii ține,
Nu-i duce-n a lor casă.
Băieți sunt și învață
Să meargă, să-nțeleagă,
Că viața este hoață,
Cu ea nu e de șagă.
I-aș ține eu de mână,
I-aș săruta pe frunte,
Nu cred că sunt nebună
Că vreau să ofer multe.
Acum eu las să iasă
O grijă prinsă-n suflet,
Dar vântul nu mă lasă
Să pierd un vechi regret.
Îmi amintește-n șoapte
Răsfrânte peste pleoape,
Cum mi-am lăsat în noapte
Copilul peste ape.
Plângea și-mi era milă
De bietul suflet fraged,
Cum gravita cu silă
Pe noul leagăn umed.
Îmi amintesc și-mi pare
Atât de rău de mine,
De gândul care doare,
De ce e rău și-n bine.
Dar iată că apare,
Îngrijorată poate,
Din razele de soare,
O mamă, strănepoate.
Nu m-am întors spre mare,
Nu m-am gândit la moarte,
Să-mi iau la revedere
E mult prea greu în noapte.
001.169
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mandra Ana-Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Mandra Ana-Maria. “Banal imperfect.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mandra-ana-maria/poezie/147278/banal-imperfectComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.