Poezie
Despre înțelepciune
1 min lectură·
Mediu
Despre înțelepciune
Un om bătrân mi-a apărut în cale.
Spunea că-mi va vorbi de-nțelepciune:
Cum cu răbdare dobândești în viață,
Cu teamă, cu respect și cu admirare,
Tot ce-i suprem și veșnic.
Ea nu-i o vorbă goală la margine de drum,
Ci doar îndepărtată pe-alei fără ecou.
Ea lasă un alt suflet pe calea ce-a urmat-o,
Când coasa taie giulgiul și cade peste trup,
Ca viața s-o-nțeleagă, s-aleagă, să dezvolte,
Trăiri ce importante s-au dovedit a fi.
Acestea auzit-am, bătrânul mi le-a spus,
Și eu ciudat privit-am, privit-am spre apus.
Am realizat că moartea trecut-a cu vederea
Un suflet bun și pașnic ce-n el sălășluia,
Luat-a ea doar trupul îmbătrânit de soartă,
Iar mintea a lăsat-o, lăsat-o undeva.
Și zi de zi la dânsul privesc cu admirare,
Știind că-nțelepciunea nu s-a pierdut în van.
001.585
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mandra Ana-Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mandra Ana-Maria. “Despre înțelepciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mandra-ana-maria/poezie/134037/despre-intelepciuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.