Poezie
Chemarea dorului
1 min lectură·
Mediu
Chemarea dorului
Trecut-am prin foc, prin apa, in zbor
De greul ce-apasa iubirea de-un veac,
Si-acum ce-mi doresc doar o clipa si mor
E dorul uitat, pribeag si sarac.
Sa-i spun intr-o clipa as vrea, ca sa vina,
Rascrucea de vanturi s-o adune, s-o-mparta,
Iar pe-nserat la luna senina
S-admire lumina cea oarba si trista.
Sa vada cum joaca, cum piere si steaua,
S-aline durerea din noapte, tacuta,
Se-apleaca incet, sa vada cum neaua
Lumina reflecta din luna furata.
E dorul, el vede ca luna e luna,
Si viata e grea, nu stele pe cer
Ce pier in vazduh cand seara rasuna,
O moarte firava de inger.
Se-ncheie dar dorul si visul de azi-noapte
Caci stie ca moartea revine si pleaca,
Se-nchina, se pierde printr-alte soapte
Si zboara ca gandul la alta saraca.
001.349
0