Poezie
Noaptea dorintei
1 min lectură·
Mediu
Noaptea dorintei
Privesc prin negura obosita a timpului efemer,
Incerc sa te descopar pur, romantic, sincer,
Si cand gandesc ca te-am atins, tu pieri
Lasand in urma nori printre randuri.
O noapte a trebuit sa fie ca sa stiu
Ca visul tainic ce ma-ndemni sa-l scriu
E presarat in asfintit si printre stele,
El nu inceata sa se-arate in gandurile mele.
Vreau sa te simt puternic, hotarat
La chip nu varstnic, nu urat
In suflet mic, lipsit de aparare
Si-n gand curat, podoaba cea mai mare.
Lumini zaresc in noapte, printre nori
Ce cad din orizonturi reci in mari
E vreme de-o dorinta si nevoie
De-a regasi o flacara pierduta-n ploaie.
Sarutul nostru cununat de un strop salbatic
Cu aripi ruginii s-a inaltat si magic
Parea acolo sus, in rasarit
Departe de penita-mi ce scrie-n asfintit.
001.254
0